...

Advanced search

Văd, vreau, iau. Jobul și relația cu noul.

15-06-2020 Diversitate
...

În mod normal, oamenii se cam întreabă de ce sunt înșelați în relația de cuplu atunci când asta se întâmplă. Fac liste, scheme, inventariază calități, compară, analizează, adesea ajung la concluzii de tip ea nici măcar nu-i mai frumoasă decât mine, motivul real fiind adesea cu mult mai simplu: era ceva nou.

Unu la mână, cauza infidelității nu-i întotdeauna asta, iar dacă e, poate veni însoțită de altele mai mici sau mai mari.
Doi la mână, asta sub nicio formă nu vine să justifice înșelarea, ci doar să atragă atenția asupra puterii de seducție a ceea ce este nou.

Noutatea, fie că ia forma unui corp, a unui job, a unui sport etc, tentează. Uneori sperie – suficient de mult încât să nu-i deschizi ușa – dar asta nu înseamnă deloc că nu provoacă și că, adesea, dacă nu sunt justificate de considerente și înalte standarde morale sau de pericolul real pe care îl prezintă noutatea respectivă, ezitarea și refuzul ar putea frustra serios.

Creierul, de altfel, ca și restul ființei, are de câștigat de pe urma încercării lucrurilor noi, crearea noilor celule nervoase și circuite neuronale – transmite Forbes  –, stimularea creativității și autodepășirea – comunică HuffPost – regăsindu-se printre avantaje.

O întrebare care se impune totuși în mod logic este ce formă ia noutatea și cum arată ea, pentru ca, adoptând-o, să rămân în viață și cât de cât sănătos mintal?

Când noutatea înseamnă alegerea unei rute noi de bicicletă sau încercarea unui local în care n-ai mai fost sau vizitarea unei noi părți de oraș, atunci lucrurile sunt destul de simple – e vorba de noutăți imediate, ale căror consecințe nu interferează prea mult cu ordinea ta mintală și emoțională.

Când noutatea presupune un partener nou sau un job nou, atunci lucrurile se complică, or nu e chiar atât de facilă abandonarea unui partener sau a unui job.

În asemenea condiții, ar fi o idee poate să căutăm noutatea în relația reinventată și îmbunătățită cu cele două elemente de mai sus.

Într-unul dintre cele mai revelatoare discursuri pe care le-am putut eu auzi vreodată, psihologul Jordan Peterson spune, amintind de Carl Jung, că specializarea într-un domeniu, îngustarea perspectivelor, sacrificarea potențialului infinit și canalizarea forțelor într-o direcție concretă permit intrarea într-o lume care permite din nou explorarea, oferind accesul la noutate într-o nouă paradigmă, ceea ce ar corespunde cu regăsirea copilului interior, ludic și jucăuș.

În ordinea asta de idei, atunci când, prestându-ți munca, începi să simți rutina, saturația, plictiseala, dar nu într-o formă ultimă, definitivă, soră cu prostrația, ai putea fie să îți iei noi responsabilități în cârcă, fie să pretinzi o avansare care să te pună într-un context mai provocator, fie să te forțezi să depui niște efort în plus ca să îți iasă produsul – oricare ar fi el – mai bun, mai lucios, mai atrăgător, chiar dacă și așa e acceptabil.
Notă: solicitarea unui salariu mai mare nu va rezolva problema plictiselii, în condițiile în care munca în sine este cea care îți repugnă sau te lasă rece. O remunerare mai mare va avea valoare paliativă, în scurt timp apatia revenind cu forțe noi.

Pe de altă parte, TheLadders  transmite că atunci când:

  • Performanța și capacitatea ta de a lucra mai mult și mai îndelung scad,
  • Nu mai ești la fel de animat, energic și dinamic și starea se accentuează progresiv,
  • Implicarea este în declin,

ar fi cazul să-ți cauți un alt job.

Poate că da, însă cu toate astea, înainte de a lua o decizie atât de radicală și deloc simplă, poate că e cazul să vezi dacă nu se mai poate ceva de făcut la locul de muncă pe care îl ai acum, or la o chestie reparată de tine parcă ții mai mult decât la una nouă și pe care o pândește în permanență posibilitatea înlocuirii.

Decizii corecte îți dorim, și multă hidratare.

 

Cât de utilă ți-a fost această informație?
2
3
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Oratorica online