...

Advanced search

Salariul neachitat la timp și îndemnul de a nu fi capre

24-06-2020 Ce spune Legea
...

O groază teribilă, soră cu disperarea, însoțește ideea că singura reacție pe care ar putea-o stârni articolul de față ar fi „ei, la noi oricum legea nu se respectă și tot ce-i scris aici e valabil doar pe foaie”.

Ca Nicolae Labiș care, în „Moartea căprioarei”, mânca și plângea, eu mă înspăimânt și totuși scriu.

Ce e de făcut atunci când nu ți se achită salariul la timp?

Poți încerca, așa cum fac partenerii nu tocmai maturi într-o relație, să faci aluzii, să dai de înțeles chestii.

Exemple:

Șefu’, știi... azi, cu toată îmbulzeala din troleibuz, am achitat taxa... apoi am intrat în microbuz, eram mai în fund și tot am achitat taxa. Știi, șefu’, concluzia mea e că oricât de în fund și oricât de la înghesuială ar fi omul, el mereu poate achita ceea ce e de achitat.
Sau.

O, iubite șef, o, suflet de poet care sunteți, știu că-mi puteți spune ce rimează cu „acvariu”, „onorariu”, „rozariu” (epuizează toate celelalte cuvinte, astfel încât unicul cuvânt rămas să fie „salariu”).

Dacă nu dă roade, începe a doua serie de cuvinte – „gafă”, „agrafă”, „garafă”, din nou epuizând toate cuvintele în afară de „leafă”.

Sau!

Ar mai fi o idee, care poate e cea mai proastă din punctul tău de vedere, cu cele mai mici șanse de reușită, dar pe care, totuși, o propunem – invocă prevederile Codului Muncii!

Dacă ai o relație emoțională strânsă cu jobul tău, ții la el, ții la managerul tău, la colegii tăi, prețuiești fiecare centimetru pătrat din pragul pe care-l calci zilnic mergând la muncă și dacă firma, compania, organizația pentru care lucrezi o duce prost pe moment – pe timp de pandemie, bunăoară – și nu ți-a fost achitat salariul, ai putea fi îngăduitor, deși ai, tehnic vorbind, tot dreptul la strofoleală.

Dacă adulmeci totuși nedreptăți, atunci strofoleala devine o obligație morală, iar acte și norme care să o întemeieze sunt cu duiumul.

Dacă angajatorul spune că are de făcut alte cheltuieli și nu-ți poate încă plăti salariul, îl spulberi cu articolul 144 din Codul Muncii (Plata prioritară a salariului), care spune clar că, în primul rând, în mod imperios, se plătesc salariile angajaților. Toate celelalte cheltuieli sunt se-cun-da-re!

Dacă bolborosește ceva urât sub nas, – bam! – îi catapultezi peste trupu-i deja vătămat articolul 145 din Codul Muncii (Compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului), unde el înțelege că amânarea mai îndelungată a plății salariului atrage consecințe cu atât mai grave pentru bugetul firmei, or, cităm: Compensarea [...] se efectuează separat pentru fiecare lună, prin majorarea salariului în conformitate cu coeficientul inflaţiei calculat în modul stabilit.

Dacă șeful bate câmpii și spune că de fapt el a inventat termenul de salariu și îl achită doar dacă vrea el, atunci tu îl privești sfidător în ochi, apeși butonul roșu, și două obuze, ca vântul și ca gândul – articolele 141 și 142 din Codul Muncii – zboară furibunde spre el.

Compoziția explozibilului din obuze este mai mult decât clară:

  • Salariul se plătește periodic – nu mai rar de două ori pe lună pentru salariații remunerați pe unitate de timp sau în acord și nu mai rar de o dată pe lună pentru cei cu salarii lunare – direct salariatului sau persoanei împuternicite prin procură, în monedă națională și niciun fel de plată în natură (gume de mestecat, cartofi, servicii de tot felul, flirturi ad-hoc etc) nu se admite.
  • Salariul este confidențial, garantat și nesupus vreunei discriminări în bază de sex, etnie, vârstă, rasă etc, în virtutea articolului 128 din același sacru și inviolabil Cod al Muncii.

Dacă angajatorul refuză în continuare să plătească, ai dreptul să-l acționezi în instanța de judecată.

Da, în sistemul de drept există corupție, dar care crezi că poate fi soluția?!
Teoretic, orice idee poate fi combătută cu argumentul că totul e valabil doar pe hârtie, dar ce propui?

Oare nu cumva ne convine să nu acționăm în niciun fel?
Unu la mână, pentru a te apăra e nevoie de efort – intelectual inclusiv – și doi la mână, dacă rezolvăm problema, nu ne mai rămân motive să ne plângem, dar asta e greu de acceptat, așa-i? Noi avem un nărav atemporal și constant de a critica, nu? Cum să rămânem fără motivul de a o face? Ne pierdem una dintre rațiunile de a fi, nu se poate.

Încă ceva.
Dacă decizi să-ți aperi totuși drepturile, nu o poți face în condițiile unei munci prestate ilegal.
Ai nevoie de contractul de muncă și prevederile aferente.

Amice, demnitate îți dorim, și corectitudine.
Să trăiești.

 

Cât de utilă ți-a fost această informație?
17
0
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Oratorica online