...

Advanced search

Bzzzzzz... a zburat cumpătul... Angajații dificili. Cine sunt și cum lucrăm împreună cu ei

23-07-2019 Pentru companii
...

Greierii fac „cri”, broaștele fac „oac”, albinele fac „zum”, țânțarul face „hei, omule, javră superioară, hrăni-mi-aș larvele din sângele tău, lasă-mă să te scot din sărite toată noaptea și să-ți sugerez că tu în general n-ai dreptul să dormi”.

Dintre toate gângăniile naturii, de zi și de noapte, s-a găsit iată, țânțarul... oh, pardon, timpuri noi – reguli noi... retractez: s-a găsit iată, țânțara (că numai doamnele speciei o fac) să ne scoată nopțile din minți și să ne violeze simțurile.

La fel se întâmplă și în mediile pe care le frecventăm, inclusiv la locul de muncă. Mulți bâzâie și zumzăie și orăcăie în felul lor și, cu toate astea, sunt câțiva care ne enervează în mod special sau cel puțin sunt dificil de abordat.

Ce-ar fi să facem o listă?

Entrepreneur.com și-a făcut-o pe-a sa, ea cuprinzând:

  • angajatul-victimă, cel mai iresponsabil și cel care, în același timp, niciodată nu e vinovat de nimic, întrucât peste el se abat toate urgiile și nedreptățile lumii, iar cu soarta n-ai ce face,
  • omul-fitil, cel de la care nu știi când să te aștepți să explodeze, or el o poate face din cauze diverse și tot atât de necunoscute, semănând scandal și nervi,
  • negativistul, cel care vede partea proastă în tot, dacă nu chiar tot este o parte proastă în sine,
  • angajatul-fantomă, care dispare neașteptat, are multe priorități, mai puțin lucrul, și își ia din senin zile libere,
  • narcisistul, care face totul pentru sine, nu practică munca în echipă și ralierea la valorile colective și, în cele din urmă,
  • Einstein-ul de serviciu, cel care știe tot sau cel puțin într-adevăr știe multe și, când vorbește, stropește cu aroganță în jur.

Crezi c-ar mai fi ceva de adăugat? Eu parcă simt că da. Fără nicio îndoială, lista de mai sus e bună, dar vai, cum aș putea să scriu despre angajați enervanți și să nu pomenesc de angajatul Unicus en Mundus?

Unicus en Mundus e cel care n-are nici cea mai mică îndoială că pe pământ nu mai există oameni. Ăsta vorbește la telefon cât de tare-i permit organele, ascultă muzică la difuzor și își poate înșira catrafusele pe toate meleagurile oficiului.

Dar Bucofilul? Cui i-l lăsăm? Bucofilul este cel pentru care orice strop de salivă contează. E cel care își ia porția zilnică de viață direct de pe anusul șefului și se simte incomplet dacă măcar un coleg a rămas, la final de zi, nediscutat sau pârât.

Colegul-bucătar, altă figură interesantă, este colegul care crede că în orice loc din lume se află câte o oală de-a sa care fierbe. Ăsta-și bagă nasul oriunde, știe mai bine decât tine ce ai în pungi și știe înaintea ta ce nu mai ai în pungi, pentru că s-a ocupat el de tot.

Ce facem cu ei?

Depinde de ce caracter ai. Dacă ești suficient de optimist, îi tolerezi și-i vezi ca pe niște instrumente utile de antrenare și călire a nervilor. Dacă ești mai puțin răbdător, e simplu – soluții magicenu prea sunt aici – îi confrunți, asumându-ți riscurile de orice natură, sau îi concediezi dacă ești în măsură să decizi asta.

În rest... contemplăm diversitatea și ne mirăm și ne bucurăm de ea.

Dacă mai ai de adăugat vreun exemplar, nu ezita, căsuța de comentarii te așteaptă.

O zi frumoasă și cu bâzâit plăcut, amice, de oriunde ar veni.

Pe mâine.

Cât de utilă ți-a fost această informație?
0
0
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Oratorica online