...

Căutare avansată

VOX: De ce tinerii își schimbă frecvent locul de muncă, de ce nu stau mult într-o companie?

17-06-2019 Pentru companii
...

Poate că, în lumina proaspetelor schimbări politice de la Chișinău, ar trebui reconfigurat... poate reconceput? ...dar a existat el vreodată, în vreun fel? ...poate totuși inventat, ctitorit, născut din zigotul unor noi speranțe, dialogul. Dialogul în general, ca formă de condiționare a deciziilor și schimbărilor bune pentru toată lumea, dialogul între toate elementele formând clivajele sociale: centru – periferie, urban – rural, conducători – conduși și, nu în ultimul rând, angajatori – angajați. Poate că schimbările amintite mai sus ar urma să curețe interacțiunea intrasocietală de elemente parazite care sabotează armonia și constructivitatea, ceea ce ar pune, în spiritul eficienței, dinamica socio-politică pe roțile mecanismului black box, menit să funcționeze pe bază de input comunicat sistemului, centrului decizional, și output – rezultat.

Mai jos sunt colectate input­-uri, semnale și păreri oferite de tineri în legătură cu un fenomen îngrijorător pentru unii, firesc pentru alții, dar cu siguranță unul care nu este sub nicio formă un garant sau indicator al stabilității (poate economice, poate emoționale a tinerilor, poate de orice altă natură).

 

   Întrebarea a fost: De ce tinerii își schimbă frecvent locul de muncă, de ce nu stau mult într-o companie?

              

...Daria, 21 de ani, studentă merituoasă (câștigătoare recentă a unei burse de merit):              

Nu pot să spun că e un fenomen al „angajaților călători”, pentru că, uneori, sezonul migrării vine pentru unii tineri de vreo petru ori pe an (fie din dorința lor de a schimba ceva, fie că li se termină perioada de probă și nu mai sunt văzuți „utili” companiei), iar alteori, pentru alți tineri, acest sezon, nu vine la fel de des (fie că și-au găsit un locșor de lucru care le place, fie că nu simt nevoia de a ieși din zona de confort). Pe lângă toate astea, deși depinde foarte mult de temperamentul și caracterul unei persoane, tinerii de astăzi sunt, per general, mai puțini rezistenți la schimbare, mai dornici de a vedea cum stau lucrurile și în alte companii și-și permit acest lucru (bineînțeles în dependență de CV-ul lor), pentru că piața muncii abundă în oferte.           

Anonimă drăguță, cu experiență în HR:     

Plictiseală rapidă, așteptări mari, salariul mic, lipsa de management corporativ, lipsa de instruire inițială și ghidare, lipsa de responsabilitate și inițiativă.

Ce aș putea spune despre generația actuală, ar fi că ei vor salarii mari, ghidare la fiecare pas, și, în același moment să fie directori și să nu facă nimic – paradox paradoxal dacă vrei.

În plus, când mi se zice că in Moldova nu sunt locuri de muncă, îmi pun mâinile în cap, pentru că poziții sunt, oportunități cât nu poți duce. La noi posturile erau disponibile cu lunile, fără să vină aplicanți. Da, pe alocuri postul poate că nu e interesant, aici e și problema angajatorului, însă poate vorbim inclusiv despre dorința tânărului de a se implica în câmpul muncii? Ori e bine acolo unde e, așa cum e, cu bănișori la greu primiți de la părinții din Italia?

               

Alex, 29 de ani, instructor șah:

O fi motive financiare? O fi motive de competență sau, dimpotrivă, incompetență? Sau poate jobul actual e doar o etapă intermediară spre un viitor mai strălucit.

 

...Artur, 27 ani, arhitect:

Părerea mea e că ar fi din trei motive:

  1.  Trăim într-o perioadă unde oamenii se plictisesc repede, nu doar de joburi dar și de tot restul (persoane, lucruri, etc), eu fiind din aceeași categorie.

  2. Oamenii pretind că viața e ca un film și încearcă să capete acea euforie ce au avut-o în fața ecranelor, prin urmare nu au satisfacție de la ceea ce fac și fug după vise aparente.

  3. Problema vine din politica companiei pe de o parte, iar pe de alta, economia în țară e de-a... (da, exact aia)

              

...Vasile, 25 de ani, designer:

În special tinerii sunt mereu în căutare, iar motivul de bază ar putea fi nu atât tendința de dezvoltare, cât cea de a scăpa din rutina care se creează la același loc de muncă, în general la muncă puțini sunt oamenii care se simt fericiți, iar ăsta tot ar putea fi un factor, însă aici un rol important îl joacă funcția și atribuțiile, relațiile între colegi și atitudinea managerilor care deseori creează presiune asupra angajaților. Tinerii sunt firi greu de supus, greu de înrobit, greu de motivat financiar. De obicei cei ce ofera lucrul nu sunt cinstiți de la început, creând o impresie falsă și conturând o imagine mult prea pompoasă a situației din compania lor pentru a atrage atenția potențialului lucrător, însă, pe parcurs, obligațiile lucrătorului se înmulțesc , salariul rămânând același, și anume trădarea asta dezamăgește. Apoi mai e și stresul care se acumuleaza la lucru când știi că o mare parte a timpului o petreci doar într-un loc și ai doar o lună sau nu știu cât acolo vacanță. Mai e poate și faptul că tinerii nu sunt într-o mare masură orientați spre stabilitate, dar dacă e să ne referim la țara noastră, principalul factor e cel economic – salariul e slăbuț și e greu sa te dezvolți în acest plan, de aia lumea pleacă peste hotare.

              

Victoria, 26 de ani, copywriter:

 Trăim într-o eră a schimbărilor, ne plictisim rapid, vrem ceva mai mult, crezând că la alte locuri de muncă vom avea parte de ceva nou, inedit. Instabilitatea este ceea ce ne domină. Vrem salarii mai bune, experiență.

 

Vox încheiat.

Astea au fost răspunsurile tinerilor, răspunsuri care, spuneam la început, ar putea fi în măsură să ofere niște repere sau niște puncte de pornire pentru stabilirea unui echilibru avantajos pentru toți între dezideratele angajaților și disponibilitatea angajatorilor, sau, în termeni economici, între cerere și ofertă.

Ar fi, totuși, măcar în numele unei scurte analize, util de subliniat câteva puncte de convergență a părerilor, în funcție de elementara incidență a unor cuvinte sau situații invocate, și aici n-ar fi greu să distingem : salariu (componenta financiară, carevasăzică), plictiseală, rutină, nerăbdare, lene. Tendințele profesionale vin să țină pasul, dacă ne uităm mai bine, cu progresul tehnologic, care presupune... ce ? Exact, maximizarea beneficiilor cu minimizarea efortului. Universul tehnologic, aparent, nu e decât un fractal al unui mecanism global, unul care își găsește expresia fidelă și în câmpul muncii.

Nu sunt în măsură să judec situația în termeni de bine și rău, de corect sau greșit, dar sigur sunt în măsură să te întreb  cât timp ai de când lucrezi la jobul tău de acum. Cât ai mai sta? Ai pleca? De ce? Psihologul Andrei Cociug spunea, la un moment dat, într-o emisiune la radio, că inamicul și distrugătorul lui bine este mai bine. Cu certitudine vrem cu toții să ne fie bine și poate chiar mai bine, dar oare am înțeles care-i calea de urmat?

 


Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Job Premium