...

Căutare avansată

„Uneori, nu pot să aleg ce vreau să fac exact, pentru că-mi doresc prea multe și oscilez între extreme.” Interviu cu Vlad Sabajuc

04-04-2019 Interviuri
...

Energia debordantă a lui Vlad și zâmbetul nelipsit de pe fața lui, precum și lista destul de intimidantă de ocupații pe care le-a avut și le are, ne-au făcut să-l alegem pe el eroul rubricii Interviuri

Vlad Sabajuc, în prezent student la Actorie la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, a fost - uneori pe rând, alteori, concomitent - dansator la nunți, chelner, moderator, toboșar și metalist. Cum i-a reușit să combine tot amalgamul ăsta de activități ne-a spus chiar el, într-un interviu sincer și lejer.

1. Care a fost primul tău loc de muncă plătit?

Prima muncă a fost în calitate de dansator la o nuntă – prima mea ocupație extracurriculară au fost dansurile. Aveam vreo 13-14 ani, iar ansamblul nostru, pe lângă cursurile de dans, mai presta și servicii la nunți. Exista deja o echipă de bază și a fost formată a doua echipă, în care am fost inclus eu și alți câțiva care erau mai muncitori.

2. Ce părere aveau părinții tăi despre asta?

Erau foarte ok. Mama își mai făcea griji, tata nu avea obiecții. Până în clasa a 9-a, chestiile astea erau mai ocazionale, că, na, lucrau ăștia mai mari mai mult și când nu reușeau, ne trimiteau și pe noi. După clasa a 9-a, am început să fim solicitați mai des, am intrat în componența echipei de bază și la început de septembrie, când e sezonul nunților și eu aveam primele săptămâni de școală, trebuia să mă duc în fiecare seară la vreo nuntă ca dansator. Eram prin clasa a 10-a și clar că veneam extenuat la școală, dar atunci a fost prima dată când am făcut bani buni și pe la 16 ani asta e ceva. Eram și mândru de mine, dar eram super obosit.

...

3. S-a întâmplat să aveți 2 nunți într-o seară?

Au fost și 3. Pentru fiecare din ele aveam program diferit și respectiv, dacă erau comenzi scurte, ne duceam. Cel mai interesant e că erau localități diferite: Cahul, Congaz, Taraclia.

Dar a fost o experiență mega faină de a schimba permanent mediul, de a te adapta foarte repede la locații noi, la oameni capricioși, la condiții diferite de lucru.

4. Au fost și situații neprevăzute sau ieșite din comun, să se răzgândească mirii, de exemplu?

Da, sigur. S-a oprit și nunta, a fost rănit grav un om, s-au furat bani și alte chestii din astea. Și atunci îți faci valiza și pleci, pentru că nu se merită un asemenea risc.

5. De ce-ai ales ca sursă de câștig ocazional industria nunților?

Eu am avut noroc, de fapt, cu asta. După clasa a 10-a am început să lucrez verile chelner - două veri am făcut asta - și după clasa a 12-a am început să lucrez ca moderator. Am lucrat și în construcții.

Toate ocupațiile astea, oboseala, timpul limitat,4 ajung într-un moment de criză – nu atât fizică, pentru că oricum îți iei o zi în care dormi și îți revii. E vorba de momentul când vezi că scade calitatea lucrului tău, că ești extenuat și faci prea mult „multi-tasking”, că ești împărțit între lucruri și, respectiv, pierzi din calitate. Și spui stop, nu-mi trebuie nici bani, trebuie să mă opresc.

6. Dar ai ambiția de a vrea să reușești peste tot?

Da, din păcate eu m-am născut așa. Așa e și familia mea.

7. Câți bani ai făcut cel mai mult din activitatea ta într-un singur sezon, fiind în liceu?

...

Cel mai semnficativ moment a fost în clasa a 11-a, când după sezonul de nunți am făcut destui bani ca să redobândesc cetățenia română – tot procesul m-a costat vreo 200 de euro, plus la asta puteam să huzuresc o perioadă bună. Cred că mi-a ieșit vreo 18 mii de lei într-un an, dar prețul plătit e mare. Toate astea le faci noaptea și-ți strici bioritmul, mănânci noaptea, fără să ai unde să-ți speli mâinile, mereu în grabă, ești transpirat.

Am lucrat o vară și chelner la nunți – e mai greu fizic, dar mai ușor psihologic decât într-un local. Când ești la o nuntă, există o schemă – la ora asta scoți sarmalele, pe urmă plăcintele, dar în localuri solicitările sunt foarte diferite și e cu totul altceva.

8. Știu că ești fan metal și ești toboșar. Cum era să asculți atât de des muzică de nuntă, care clar nu era în topul preferințelor tale?

Asta era super ironic, aici trebuie să ai simțul umorului. Asta e, ca atare, o chestie de adolescent, când nu accepți altă muzică. Nu e neapărat să-ți placă muzica de petrecere, dar poți să te conformezi și să te înveți să nu acorzi atenție. La nunțile din Cahul muzica era foarte autentică, cu orchestră, taraf, iar mie-mi place folclorul autentic. În plus, muzica de la sud e atât de rapidă, încât e aproape de metal. Te deprinzi, oricum muncești și nu prea asculți muzica – gălăgia e cea care deranjează, pentru că volumul e dat tare, oamenii vorbesc, se aud tacâmurile.

10. Cum ai nimerit într-o trupă și de ce ai devenit toboșar?

În clasa a 5-a o fată emo mi-a trimis „Bring me to life” de Evanescence și atunci am simțit ceva. Pe urmă, am văzut la MTV „In the end” a lui Linkin Park, iar către clasa a 7-a eram super fan Linkin Park, știam tot despre Chester (n.r. - solistul trupei Linkin Park). Și atunci m-a lovit inspirația și i-am spus celui mai bun prieten de-al meu din acea vreme „de ce să nu facem și noi ceva”, pentru că eu mai scriam și versuri. Ne-am apucat și, de la o aspirație de teenager, trupa a crescut în ceva mai mare.

Inițial, am vrut să fiu chitarist, am împrumutat o chitară și au trecut vreo 2-3 luni, când noi ne chinuiam în cariera noastră proaspăt lansată. Și ne-am dat seama că în Cahul n-o să găsim un toboșar niciodată, iar eu umblu la dans și am simțul ritmului – și așa am devenit toboșar. Pe urmă a început să-mi placă mult, pentru că e o chestie rară și unică.

...

Prima mea trupă a fost „Anxiety”, care e acum într-o perioadă de hibernare absolută. Toți ne-am dus care încotro și nu avem cum să ne vedem.

Acum sunt în „Delta pe Obraz” – nu cântasem la tobe de vreo jumătate de an, mă apucasem de Academie și eram tare „into it”, fiind student la Actorie la AMTAP. Dar solistul mi-a propus să vin în trupă. Unica problemă la actorie e că nu ai timp de nicio altă acitivitate și inițial am vrut să refuz, dar mi-a plăcut să cânt cu ei și m-am băgat.

10. De ce ai ales actoria?

Din clasa a 9-a și până în a 11-a, eram sigur că o să mă duc la Relații Internaționale. Îmi plăceau istoria, geografia și literatura, am fost la un exchange. Pe la mijloc de clasa a 12-a m-a lovit tare valul artistic, mai ales că mereu făceam tot timpul ceva de genul și mă mă simțeam foarte ok în asta. Pe urmă, am început săptămânal să merg la teatrul din Cahul până am început să fiu cu adevărat atras de teatru.

De ce? Pentru că e o artă complexă, care combină multe ramuri artistice – dans, muzică, literatură, actorie propriu-zisă. Acum sunt atras mult și de film, deși teatrul e mai complex pentru actor.

11. Și cum se împacă toate activitățile pe care le faci?

Oamenii care mă cunosc mă înțeleg, cei care nu – nu. Asta e și slăbiciunea mea, uneori nu pot să aleg ce vreau să fac exact, pentru că vreau prea multe și oscilez între extreme. Mama e cea care-și face cele mai multe griji din cauza asta, pentru că nu vrea să mă suprasolicit.

...

Muzica mă ajută să mă recuperez – în perioadele foarte grele, ascult Splin sau primele albume ale lui Eminem sau ceva tare hard și mă duc la repetiții.

Partea proastă e că obosești mult, te doare totul la un moment dat. Plusurile la diversitatea asta de activități care se bat cap în cap e că tu ieși strașnic de mult din zona de confort, treci granițele foarte tare. Te înveți să te adaptezi, să lucrezi repede, înveți multe lucruri și începi să te pricepi în toate.


Mihaila Patricia
Autor: Patricia Mihailă

Job Premium