...

Căutare avansată

Te plictisești la muncă?

17-02-2020 Diversitate
...

Despre dor, despre iubire, despre suferință, despre picaj, despre zbor emoțional și înălțare, despre toate astea s-au scris cărți, s-au cântat cântece și ode, în numele lor s-au vărsat lacrimi și s-au bătut cavaleri, s-au făcut supradoze și nu s-a dormit nopți, dar plictiseala? Plictiseala, mititica și scumpa de ea, ea cu ce-i mai prejos?

Ea oare nu merită atenție?

Nici măcar nu glumesc aici, hai să fim atenți puțin, ce-i aia plictiseală? E starea aia neclară de suspensie neuronală, e starea aia de rigor blegus când te afli parcă pe un teren plat, având, pe de o parte, posibilitatea escaladării muntelui, iar de cealaltă parte, rostogolirea la vale.

În starea de plictiseală, ești în măsură să iei decizii.

Rostogolirea la vale presupune ceea ce suntem, în numele impulsului conservării, tentați să facem în primă instanță – scroll pe Facebook, trambalare pe Youtube sau 9gag sau orice alt mediu similar, urmărit de porno cu scenariile anexe, dormit aiurea, mâncat aiurea și, în fond, orice presupune scădere până la anulare de efort de orice natură și alunecare într-un vârtej unde prostrația se hrănește din propria substanță și crește progresiv.

Pe de altă parte, avem posibilitatea mobilizării și a strângerii propriilor componente de pe unde le-am rătăcit în surimea stării de moment și mișcarea, cu forțe recompuse și, deci, mai însuflețită, înainte, însă asta presupune un efor de voință și, pe alocuri, chiar și unul muscular.

Plictiseala e o stare cu un potențial imens, care, bine gestionată, se poate dovedi o rampă teribilă de lansare.

Plictiseala la locul de muncă, fiind doar o formă a plictiselii ca fenomen general, are aceleași caracteristici, doar că, manifestându-se într-un mediu specific, are și condiții specifice de administrare.

La birou fiind, deci, poți s-o iei la vale pe calea instinctului stând inutil pe net, bârfind, criticând aiurea, încărcând o poză nouă pentru a mai strânge nișe like-uri, însă, îți garantez, te vei simți, într-un final, mizerabil.

Sau!

Înainte de a cita din clasicii netografici – Monster,  CareerSideKick  sau CareerContessa  – să-ți împărtășesc câteva din metodele mele de surmontare a plictiselii:

Exerciții fizice (lejer poți ieși undeva pe hol, sau, dacă e spațiu suficient, poți și în birou să faci niște flotări, niște așezări sau niște abdomene, astea din urmă fiind executabile chiar de pe scaunul pe care stai);
O plimbare pe-afară și o vânturare a gândurilor;
Vreo două pagini de carte citite, cu vreo două notări de cuvinte noi în vocabular;

În egală măsură, poți să te uiți la ceva util (vreun discurs, vreo prelegere, vreo lecție de ceva) – eu, de regulă, îl aleg pe Jordan Peterson – iar aici deja intrăm în cămăruța recomandărilor surselor sus-menționate, printre care se mai regăsesc:

  • Curățarea biroului și a computerului;
  • Reîmprospătarea CV-ului;
  • Crearea unei liste cu hobby-urile pe care poate ți-ai dori să le adopți;
  • Epurează-ți inbox-ul;
  • Ajutarea vreunui coleg să facă vreo ceva;
  • Întocmirea unui registru al performanțelor și reușitelor proprii;
  • Menținerea contactului cu cei din breaslă (Monster oferă exemplul trimiterii unor mesaje de recunoștință către cei cărora chiar le ești recunoscător pentru ceva);
  • Reflectarea asupra scopurilor tale profesionale pe termen lung;
  • Dezabonarea de la tot soiul de surse care trimit înștiințări sau notificări de care nu ai nevoie (newsletters);
  • Instalarea unor update-uri pe care le amâni de ceva timp.

Firește, trebuie să știm să facem diferența între plictiseală și fuga de responsabilitățile profesionale.

În vreme ce prima mai lasă loc de liber arbitru, cea de-a doua trebuie contracarată urgent cu o palmă zdravănă cu iz de conștiință, așa că, amice, dacă ai de lucru, hai, spor!

Cât de utilă ți-a fost această informație?
0
0
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu