...

Căutare avansată

Speranța moare ultima... dar entuziasmul?

22-08-2019 Pentru aplicanți
...

 

Holograf cântă:

„Știu că ochii tăi...
Se vor pieeeerde în noapte...
Lăsându-mă pe mine-n urma loooor.
Știu că ochii tăi...
Vor fi doooouăăă șoapte
Și mi-e foarte dor,
Mi-e taaaare dor de eiii”.

Jobograf cântă:

„Știu că ochii tăi...
Se vor pieeeerde în zare...
Lăsând și job și lucru-n urma loooor.
Dacă-n ochii tăi...
Toată verva moare
Ia și-arunc-acuuum
Un joooobs.diez în eiii...”

Or azi, doam’lor și dom’lor, vorbim despre entuziasm și vervă la locul de muncă și despre cum dispare ea, lăsând priviri în gol și-n abis.

Există, în principiu, două posibilități:

  • Entuziasmul la job niciodată n-a existat.
  • Entuziasmul la job a existat, dar acum e leșinat.

În primul caz, cea mai bună idee e să-ți schimbi jobul.

În al doilea caz, e de gândit cum să întoarcem entuziasmul înapoi.

Entuziasmul, nefiind un fost sau o fostă, nu poate fi sunat noaptea sau fiind beat mangă. La fel de bine nu-i poți da add în facebook sau nu-l poți contacta printr-o cunoștință comună.

Entuziasmul trebuie recuperat la modul autentic, practic.

Eu personal, când mă simt văduvit de entuziasm și nu vreau să fac ceea ce trebuie să fac, aștept să se strângă în jurul gâtlejului, încet-încetișor, lațul respectului de sine. La un moment dat mă răzbește, mă enervez că nu fac ce trebuie să fac și mă apuc de făcut ce trebuie să fac. Până în acel moment mă pot întinde, pot bea ceaiuri, mânca, derula într-o manieră pur tâmpă timeline-ul din facebook, etc.

Eskill.com însă, n-o recomandă nici pe prima, nici pe a doua, și nici pe celelalte. Eskill responsabilizează, în primul rând, angajatorul, sugerând că ar trebui să-și îmbunătățească atitudinea și abordarea față de angajați, oferindu-le, de exemplu, o însărcinare care să corespundă unui scop cumva măreț, care să transgreseze măcar cu o idee obiectivul brut de a face bani și a crește, comercial vorbind, compania. Apoi este sugerată comunicarea deschisă cu angajatul, recunoașterea muncii acestuia și aprecierea ei, pledarea cauzei sale în fața superiorilor sau încurajarea sa în vederea participării active la viața și lucrul de grup, de echipă. Hrringleader  completează lista cu feedback oferit corect și oferirea posibilității de distracție, de alternare a atitudinii formale cu cea informală, astfel încât senzația libertății să poată fi un pilon al activității angajatului.

Responsabilitatea angajatului în același context ține probabil mai mult de perioada care precedă angajarea și în care omul înțelege cât de potrivit și în acord cu talentele și pasiunile sale urmează a-i fi jobul.

A, încă ceva. Îmi amintesc cum, fiind în SUA în 2013, lucram în bucătăria unui restaurant din care știam sigur că voi pleca în scurt timp. Certitudinea asta îmi dădea libertatea să mă comport cum doream, dansând pe-acolo, discutând liber cu ceilalți, glumind, fără să-mi fie frică de eventualitatea concedierii. Ca-n relație, de altfel. Nu te temi să pierzi – îți permiți să fii tu însuți.

Cred, așadar, că lipsa fricii de a pierde jobul, lipsa disperării este și el un element extrem de important al entuziasmului viu la locul de muncă, deci curaj!

Și... ai grijă... concertele trupei Tristograf sunt zilnice în vreun colț al oficiului tău, dar tu mai bine nu-i asculta, urmează beatul eficienței și pasiunii tale și bucură-te de viață.

Spor!


Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu