...

Căutare avansată

Șefia și riscurile ei

13-02-2020 Diversitate
...

Promovare, promovare, fără nicio complicare
Dacă noi vom promova, ’om lua banul și-om pleca...

...iar după ce am adaptat mantra păcii din copilărie la condiția de contribuabil, am împreunat mezinele, am pupat serenitatea și am sunat-o pe mama să-i spunem că de azi suntem șefi (gata, de la fecior ți-ai făcut upgrade-ul până la șefecior, după care urmează faza finală – feCEOr, dar până acolo mai ai).

Bine bine, sigur, te felicit, nu-i bai, mai ales dacă promovarea a avut în spate muncă și calitate și te aduce cu un pas mai aproape de ceea ce poți și merită să fii.

Întrebarea e, însă, dacă ești pregătit să-ți asumi și să gestionezi acel set de responsabilități gonflate care vin la pachet cu salariul mai mare și notorietatea crescută.

Împuternicirile manageriale aduc cu sine o polarizare crescută a atenției care va cădea asupra ta, în funcție de rezultate și performanțe – în caz de succes, vei culege mai mulți lauri, iar în caz de eșec, culpa îți va reveni și ea într-o măsură mai mare, ambele scenarii fiind urmări posibile și firești ale luării unor decizii importante.

De altfel, e nevoie să poți lua decizii, chiar dacă s-ar putea dovedi imperfecte. Ceea ce trebuie să faci, în calitate de manager, este să poți decide și să setezi direcția, astfel încât să te miști înainte, spune Monster . Calibrările pot fi făcute pe parcurs, la fel ca și culegerea de informații despre cât de bună a fost decizia pe care ai luat-o.

Evident, asta nu înseamnă că ai liber la decizii catastrofice peste care să pui apoi masca flerului și istețimii și să dormi liniștit. Or, tocmai vorbirăm despre aflarea ta în poziția în care te afli în virtutea faptului că știi ce faci.

Un alt lucru pe care trebuie să-l poți face – spune Monster – dacă vrei să fii un manager de calitate, este să te afli în contact strâns și permanent cu propria persoană, astfel încât să-ți poți recunoaște și înțelege defectele și virtuțile. În consecință, ai să poți ști unde mai ai de lucrat pentru ca să fii bun de tot și, la fel de bine, vei putea să-ți valorifici calitățile pozitive.

Având în vedere că noile obligațiuni iau și mai mult timp, șeful bun știe să-și gestioneze timpul și să prioritizeze activitățile.

S-ar putea, în plus, să fie nevoie să renunți la orgoliul autosuficienței și să însărcinezi (adică să delegi, bre...) pe cineva, din când în când sau mai frecvent, să facă anumite lucruri. Poți? Te descurci?

E bine să poți spune chestii, știi? În general e bine, vreau să zic. În troleibuz, când cineva te calcă a treia oară pe picior, în relație, când deja de vreo două luni simți că tare nu-ți pare rău că nu vă mai vedeți, dar poate mai ales la lucru, atunci când ai oameni în subordine.

E bine ca oamenii să știe exact ce ai în vedere atunci când decizi să ai ceva în vedere; să știe exact ce au de făcut și să înțeleagă așa cum înțelegi și tu, în aceiași termeni, direcția în care o apucați cu toții.

E nevoie, deci, de comunicare bună, atât scrisă, cât și orală, așa ca să acoperi un spectru mai larg de canale și posibilități. Lărgind însă încă mai mult spectrele – de comunicare –, păi să știi că e tare util și necesar la graniță cu obligatoriu să fie atinsă claritatea mesajelor nu doar în raport cu subalternii, ci și în raport cu superiorii, căci da, încă nu ești zeu între plebei, încă mai ai superiori.

Află, înțelege și respectă felul de comunicare pe care îl preferă cei de sus (lumea corporativă e politeistă) și asigură o tranziție sănătoasă, eficientă și corectă a informației, astfel încât voi toți – că sunteți o mare vatră profesională comună – să vă puteți conecta, în numele unui ideal comun!­ (gata, Lenin, dă-te jos de pe soclu)

În fine, ce spui acum? Mai vrei să fii șef?

Cât de utilă ți-a fost această informație?
0
0
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Oratorica online