...

Căutare avansată

Recrutarea vină are. Uneori.

23-10-2019 Pentru companii
...

Hei, salut!
Saluuuut!
Hai, hai scrie ceva în comentarii.
De ce nu răspunzi?
Dă un share la articol.
Haaai, zi cevaaa...
Salut!

Iar acum, ca pe pachetele de țigări, trebuie scris ceva de genul „Insistența  ucide... cel puțin dorința”, „În nouă cazuri din zece, insistența acutizează seen-ul” sau „Insistența provoacă grave afecțiuni ale entuziasmului”, iar etichetele cu astfel de inscripții să fie lipite pe birourile angajatorilor și recrutatorilor care sunt în stare să-ți trimită mai multe emailuri consecutie în ideea de a-ți atrage atenția și, speră ei, interesul de a te pune în slujba lor.

Treaba asta, potrivit Theladders.com, este una dintre marile greșeli pe care le comit recrutatorii în procesul cooptării minților și talentelor.

Încă un lucru anapoda pe care-l pot face angajatorii – ca și mulți alții de la care, la un moment dat în viață, se așteaptă un răspuns – este să evite să exprime un refuz clar și tranșant, din teama ca cel care nu a primit jobul să nu se supere sau să se simtă dezagreat. Într-un final, angajatorul ajunge să nu dea niciun fel de răspuns, nici da, nici nu, nici sărută-mă tandru, iar neangajatul rămâne în aer, parcă așteptând, parcă dezamăgindu-se progresiv, parcă totuși încă sperând. Acest nedemn nărav de recrutare apare ca unul periculos pentru imaginea și reputația companiei, Blogderecrutare.ro comunicând că feedbackul – pozitiv sau negativ – trebuie să facă obligatoriu parte din instrumentele recrutatorului.

Lucrurile care nu trebuie, totuși, să facă parte din instrumentele recrutatorului sunt subiectivismul și etichetarea, mai spune Blogderecrutare.ro. Când angajatorul cade pradă empatiei de moment, simpatizând la nivel personal candidatul și recomandându-l pe criterii altfel decât profesionale, sau atunci când, dimpotrivă, candidatul atrage dezaprobarea și antipatia angajatorului din cauză că acesta din urmă s-a grăbit cu concluziile, evaluând superficial, succesul procesului de recrutare este grav pus în pericol.

O evaluare îndoielnică – aici intervine Jobmonkey.com – ar putea presupune și bizuirea în totalitate pe CV-ul candidatului, care e, deși poate și cumva reprezentativ, insuficient pentru o imagine fidelă, clară și completă.

În plus, două erori cât două extreme atitudinale ale angajatorilor sunt disperarea și rigrozitatea exagerată, care se traduc în angajări pripite, din necesitate acută, și, respectiv, în ezitări multiple și neangajare din cauză că se așteaptă candidatul perfect, care s-ar putea să nu apară niciodată.

Iar tu, amice, îți amintești vreo pătăranie HR-istă?

Cât de utilă ți-a fost această informație?
0
0
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu