...

Căutare avansată

Presiunea performanței și simptomele burnout-ului: cum le depistăm și ce ne recomandă medicul

03-05-2019 Pentru aplicanți
...

Orice meserie practicată acum vine cu un șir infinit de cerințe, simțim cum zi de zi devenim tot mai presați de însărcinări cărora trebuie să le facem față. Deseori, la locul de muncă pauzele nu sunt nici lăudate, nici binevenite, fiindcă exemplul european sau american se face simțit.

Auzim deseori moldovenii care lucrează peste hotare spunând: „Străinii lucrează foarte mult, nu procastinează, vin mereu cu idei, sunt activi, pentru a obține performanțe lucrează mult și bine, nu ca ai noștri. Poate de asta și trăim în realitatea pe care o avem”. Iar noi, ca angajați model, tindem să luăm exemplu sau să impunem acest exemplu. Generațiile tinere dezvoltă o frică nebună de pauze, iar majoritatea dintre noi, luptând cu deadline-urile, visăm ce am face dacă am fi acum în concediu sau dacă am lua câteva zile libere. Și ne mulțumim doar cu visatul căci angajatorul nu va privi cu ochi buni o solicitare de pauză.

Un segment de profesioniști afectați de o posibilă degradare psihică pe fondul oboselii sunt tinerii specialiști care vor să impresioneze din primele zile de muncă, care vor să arate că au energie nelimitată și că pot face față solicitărilor. Un alt segment sunt angajații cu funcții de management: team leaderi, managerii de proiect, șefii de departament. În acest caz, surmenajul are de a face cu volumul de responsabilități și probleme care apar.

Presiunea  KPI-urilor și a deadline-urilor greu de gestionat, tensiunile care apar în relațiile cu clienții, nemulțumirea angajaților/angajatorilor se acumulează într-o stare de degradare psihică, mulți ajungând la burnout – momentul când clachezi și arzi profesional și psihic.

În cele ce urmează, avem observațiile medicului psihiatru Mihai Casu cu privire la sindromul burnout.

Burnout-ul este una dintre multele capcane ce apar în calea oamenilor extrem de competitivi și cu realizări extraordinare. Din păcate, tocmai din cauza capacității lor deosebite de a duce sarcinile la îndeplinire, ei nu realizează când sunt prinși în această capcană. Pasionați de ceea ce fac, tind să ignore că lucrează mult peste programul normal, se încarcă mereu cu tot mai multe sarcini și pun o presiune enormă pe ei înșiși pentru a reuși. Toate aceste lucruri îi fac să alunece spre burnout.

La ce semne ar trebui să fim atenți?

Fiecare dintre semnele descrise mai jos sunt însoțite de mai multe simptome, deseori suprapunându-se. Aceste semne și simptome apar și se dezvoltă lent într-un continuum în care diferența dintre stres și burnout se face cu mare dificultate, uneori fiind vorba despre o diferență de numai câteva grade.

De aceea, cu cât identificăm mai repede semnalele de alarmă, cu atât poate fi evitat mai eficient sindromul burnout.

  • Oboseala cronică

În primele faze, apare o senzație de lipsă de energie și de oboseală în cea mai mare parte a zilelor. În fazele mai avansate apare epuizarea fizică și emoțională, sentimentul că suntem storși de energie, precum și o frică legată de viitor.

  • Insomnia

În fazele incipiente pot să apară dificultăți de adormire, nu mai mult de 1-2 nopti / săptămână. Apoi, insomnia se transformă într-un calvar care se perpetuează în fiecare noapte, indiferent cât de obosiți ne simțim.

  • Tulburări de atenție și de memorie

Concentrarea dificilă și micile probleme de memorie se pot transforma în incapacitatea de a mai finaliza lucrurile, iar sarcinile de serviciu neterminate încep astfel să se adune.

  • Simptome fizice

Pot să includă dureri de piept, palpitații, senzația de lipsă de aer, dureri abdominale, amețeală, dureri de cap sau chiar leșin.

  • Imunitate scăzută

Din cauză că organismul este secătuit de energie, sistemul imunitar slăbește și, deci, crește vulnerabilitatea la infecții, gripe, viroze și alte probleme de sănătate.

  • Inapetența

La început apare o scădere ușoară a poftei de mâncare, se poate sări peste câte o masă, pentru ca în fazele avansate să nu mai existe poftă de mâncare. În acest caz, o scădere semnificativă în greutate este iminentă.

  • Anxietatea

Primele semne constau în senzații ușoare de tensiune, neliniște și îngrijorare. Ulterior, pe măsură ce problema se agravează, anxietatea devine serioasă și amenințătoare, începând să interfereze tot mai mult cu abilitățile profesionale și putând să afecteze serios și viața personală (probleme de cuplu – lipsa de empatie și interes față de partener, lipsa de rabdare, înstrăinare).

  • Dispoziție deprimată

În fazele incipiente pot fi resimțite tristețea, ocazional lipsa de speranță sau chiar sentimente de vinovăție și inutilitate. La nivelul maxim de afectare ne putem simți ca într-o capcană din care nu mai putem ieși, devenim foarte depresivi, ajungând uneori să ne gândim chiar la moarte. În astfel de cazuri, trebuie să cerem ajutor psihiatric imediat!

  • Furie

Inițial se manifestă ca o problemă de interrelaționare cu colegii, iritabilitate ori scăderea toleranței la frustrări altădată considerate mărunte. De la un punct, frustrările se exteriorizează prin explozii necontrolate de furie și violență verbală, care determină conflicte serioase la locul de muncă sau acasă. Și aceste situații necesită atenție medicală imediată!

  • Indiferența, detașarea afectivă și cinismul

Aceste noțiuni se pot manifesta prin mai multe sub-simptome. Primul care poate să apară este lipsa plăcerii; la început, efectiv nu mai avem chef să mergem la lucru sau așteptăm cu nerăbdare momentul plecării acasă. În timp, fără o intervenție serioasă, lipsa plăcerii tinde să se extindă și să afecteze arii tot mai importante din viață, incluzând timpul petrecut cu cei dragi (familie sau prieteni).

  • Pesimismul

În stadiile inițiale, pesimismul poate îmbrăca o haină familiară, cunoscută din alte momente din viață mai puțin reușite și fericite, când vedeam mai degrabă jumătatea goală a paharului. De această dată însă, nu mai e un fenomen trecător. Începem să avem o părere proastă și să nu mai avem încredere în noi înșine, următorul pas fiind extinderea acestui pesimism asupra colaboratorilor sau asupra familiei noastre. Munca în echipă devine, încet, încet, o imposibilitate.

  • Tendința de izolare socială

O ușoară evitare a ocaziilor de socializare (nu mai avem chef să ieșim cu prietenii sau de o seară în oraș) se poate transforma în reacții verbale violente atunci când cineva vrea să ne revadă. Avem, deci, tendința să ne izolăm și să evităm orice întâlnire face to face.

  • Detașarea emoțională

Acesta este un fenomen complex și dificil de recunoscut și de experimentat. Este o stare aparte care ne face să ne deconectăm treptat de cei apropiați sau de mediul pe care altădată îl apreciam atât de mult. Poate lua forma unui comportament de izolare socială, începem să evităm orice responsabilități, ba chiar toate sarcinile, dacă e posibil. Se poate întâmpla să profităm de orice ocazie să nu mai mergem la lucru (concedii medicale, învoiri, răceli) sau să evităm termenele-limită.

  • Sentimente de neîmplinire și lipsa de eficiență

Prima dată poate să apară senzația de lipsă de speranță, în sensul că avem impresia că totul decurge într-un sens greșit. Apare așa-numita apatie, lipsa de inițiativă, de voință și de interes în a mai iniția ceva nou în viața sau profesia noastră.

  • Scăderea performanței

Probabil că cea mai grea parte a acestei afecțiuni pentru un "performer" este să vadă cum, zi de zi, devine tot mai slab din punct de vedere profesional. În ciuda unor eforturi considerabile, a unor ore suplimentare, stresul cronic ne împiedică să dăm randament așa cum o făceam înainte. Acest lucru se materializează în rezultate incomplete și în tot mai multe task-uri nefinalizate.

Dacă nu vă regăsiți în cele de mai sus, este extraordinar!

Oricum, vă recomandăm să fiți pe fază, pentru a depista semnalele de alarmă cât timp sunt ușor de combătut.

 

Sfatul medicului

Daca ați experimentat câteva dintre semnele de burnout descrise mai sus, atunci trebuie să luați în considerare tratarea lor cât mai rapidă.

Încercați să vă evaluați (găsiți un astfel de test aici) și, dacă vedeți că situația o cere, apelați la ajutor de specialitate.

Burnout-ul nu dispare de la sine. Nu este o răceală care trece într-o săptămână. E nevoie de eforturi serioase pentru a reveni la normal.

Sursa interviu: pressone.ro


Admin
Autor: Bujnița Denis

Job Premium