...

Căutare avansată

Povestea Contelui Workula, Partea I – Râuri de disperare

31-10-2019 Pentru aplicanți
...

...Iar când întunericul se destramă și visele se risipesc, când razele de soare dărâmă și ultimul bastion al calmului nocturn, când mațele ghiorăie cavernos și mrejele igienei matinale te înlănțuie, atunci știi că sorocul a sosit.

Ți-a sunat ceasul!

...Deșteptător.

...Și trebuie să mergi la lucru, iar azi, de Halloween, acest Panic Fest al zilelor noastre, acest imn post-modern al adrenalinei, vedem ce-i înspăimântă pe oameni la locul lor de muncă.

Încep eu.

Mă îngrozește cenzura. În cazul meu, cenzura, obturarea libertății de expresie și de orice altă natură, încercarea de a mi se impune ceva în afara cadrului prevederilor ierarhiei și împuternicirilor profesionale, are două posibile consecințe: un conflict major sau plecarea de la job, dacă nu cumva astea două sunt consecutive.

Cineva care preia apelurile de urgență mi-a mărturisit că fiecare zi acolo e un mic Halloween, vaccinurile anti-șoc-emoțional făcând parte din dieta zilnică.

Domnul profesor din lista de prieteni de facebook a spus că îl îngrozesc urgențele, și nu pur și simplu urgențele, dar urgențele urgente, alea care vin cu întârziere și mai cer și rezolvare imediată, pentru că trebuie.

Din zona vânzărilor online, vine oripilarea cu chip de plictiseală.

Într-un birou de arhitectură... mă rog, până a se ajunge în biroul repectiv de arhitectură, există frica de întârziere, date fiind regulile stricte sensul respectiv.

De pe rafturile îmbietoare ale alimentației publice, adie groaza unei prevederi profesionale care interzice angajatului să răspundă cu aceeași monedă bădărănismului din exterior (teribil supliciu, pe bune).

Apoi vine frica de nouă ore de lucru, frica de comenzile care vin aproape de încheierea programului de muncă... ah, ține ceva la temă: https://www.youtube.com/watch?v=lk1ggvcWyTg.

Mai avem? Mai avem:

Teama de a nu reuși acoperirea volumului de lucru în intervalul orar prevăzut, teama de întârzierea salariului și teama de îngustimea minții colegilor, care împroașcă vină peste tot. A, și teama de critică! Bine, mai curând un soi de anxietate în legătură cu faptul că ea ar putea fi exprimată în vreun fel.

Teama de trezirea matinală? Da, este, tocmai mi s-a raportat.

Iar tu? Cu ce ai completa povestea care începe cu „A fost odată ca niciodată, la lucru, o panică...”?

 

Buhuhu cu drag.

Salutare.

Cât de utilă ți-a fost această informație?
0
0
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Oratorica online