...

Căutare avansată

Ofensați din toate țările, smiorcăiți-vă!

03-07-2019 Pentru aplicanți
...

Știai că n-ar fi bine să ai mai mult de un metru optzeci în înălțime la locul de muncă? Serios, ai putea să pari o budihace de frunte a micro-ecosistemului, colegii s-ar putea simți intimidați de gabaritul și alonja ta, s-ar putea să se simtă amenințați sau chiar ofensați , și atunci... atunci...  atunci autobuze pline cu mame vor trebui să ajungă în parcarea instituției, toate dând iama prin oficii ca să șteargă lacrimile și restul efluviilor tovarășilor nedreptățiți... oh, lume rea, oh, natură crudă despre care spune – atât de simplu, sec și tranșant – etologul Richard Dawkins, în Gena egoistă, că nu e crudă, ci pur și simplu indiferentă.

               Da, chiar e indiferentă. E o lume plină de inegalități din care decurg raporturi și atitudini pe care omul le-ar putea numi – în lumina propriilor legi și terminologii – nedreptăți. Posibilitatea, însă, ca ceva sau cineva să fie nedreptățit sau ofensat, n-a fost niciodată un reper de căpătâi al naturii, ea desfășurându-se în acord cu propriile reguli ale forței și dominării.

               Totuși, deși corespondente cu natura, demonstrațiile de forță și consecințele lor – războaiele, crimele, genocidele, decimările – ne-au arătat că, pentru a mai avea șansă la continuitate, umanitatea are nevoie de niște autocenzurare, de niște porțiuni de gard instalate pe câmpia legilor naturale, care să delimiteze naturalul benign de cel ucigător.

               De aici – hai să nu ne omorâm, oameni buni, hai să nu ne abuzăm și hai să nu ne torturăm, drepturile omului, ONU, convenții și tratate. Destul de bine, nu? Perfect rezonabil, de acord.

               Însă!!! Atunci când, în zona interzisului și autocenzurării, pe lângă faptele concrete – crime și ticăloșii cuantificabile – se strecoară, scârnave și insidioase, potențialitățile, po-si-bi-li-ta-tea ca cineva să fie cumva, poate, la un moment dat, dintr-un motiv sau altul, ofensat și jignit, atunci avem o problemă și nu mai e mult până să ajungem la situația ipotetică din primul alineat.

               În altă ordine de idei, când citesc că există unele lucruri pe care e mai bine să nu le faci la lucru din motiv că s-ar putea ca alții să fie ofensați, îmi vine în minte obsesia mea că alcoolul din bomboanele Lapte de pasăre ar putea – nu-i sigur, dar ar putea – să-mi condiționeze starea, motiv pentru care nu consum produse care conțin alcool. Obsesia mea, cel puțin, mă privește și mă vizează doar pe mine, însă obsesia socială, tot mai răspândită și mai protejată și mai adulată, că cineva s-ar putea simți ofensat, se răsfrânge asupra prea multor oameni ca să nu fie trase semnale de alarmă. Bine, semnalele de alarmă au fost trase de multă vreme, eu doar adaug o vuvuzelă în plus la vacarmul îngrijorărilor că s-ar putea ca, la un moment dat, să ne pomenim cu toții într-o temniță pe care scrie Libertate, construită pe temelia mlăștinoasă a corectitudinii politice.

               Citesc așadar, într-un articol (http://www.dailyarmy.com/career/things-probably-shouldnt-workplace/) de pe DailyArmy, că nu e bine să bârfim la locul de muncă din motiv că asta ar putea supăra pe cineva, și dacă cineva din mediul de la lucru vine zâmbind și întreabă Hei, care mai sunt noutățile pe-aici?, ar trebui să nu-i faci jocul și să nu vorbești despre noutățile care privesc pe altcineva care ar putea să se supere și să fie jignit. Tot din articol învăț că bârfa este o formă de hărțuire (cea mai fidelă traducere a lui bullying) și, dacă până acum discursul era menținut în zona sugestiilor, mai departe aflu că există și reguli concrete reglementând aspectul, unele companii având deja în palmares performanța interzicerii bârfei (eu nu știu cum au făcut ei asta, dar chiar dacă ar fi o interdicție eșuată, însăși tentativa mi se pare periculoasă). În plus, bârfa ar putea, mai citesc, să creeze grupulețe și găști la locul de muncă. Ar putea. Nu-i cert, dar ar putea. Și dacă există cea mai mică posibilitate ca asta să se întâmple, păi ne abținem, înțelegi? Apoi ni se spune că, deși discuțiile la un prânz despre diverse chestii ar putea fi în regulă și acceptabile, în timpul orelor de muncă nu e bine să-ți distragi colegii. Mai departe, este trecută sub semnul inoportunului relația cu cineva de la locul de muncă. De ce? Pentru că, dacă lucrurile merg prost între voi, după asta ai avea de lucrat într-un mediu neplăcut. În plus, și relația riscă să ducă la formarea grupulețelor și găștilor.

               Așadar, rezumând, venim la lucru, nu întrerupem colegii, nu discutăm unii despre alții, nu ne îndrăgim prea mult reciproc și ne transformăm în niște roboței asociali care, o dată la două luni fac traininguri despre cultura organizațională și despre cât de importantă e atmosfera a locul de muncă?

               Cele trei interdicții de mai sus practic decortichează toată partea umană din angajat. Eu nu spun că trebuie să-ți distragi colegul dacă el ți-a spus efectiv că are de lucru și e concentrat sau că e un imperativ să comentezi ținuta fetei alea cu fundul mare. Eu vreau să spun că dacă lucrurile sunt făcute neabuziv, nepericulos de mult și – cel mai important – fără să afecteze calitatea muncii prestate acolo unde te afli, atunci ele nu fac decât să întrețină anume dimensiunea noastră umană, socială, interactivă. Din nou, faptul că ceva s-ar putea să deranjeze sau să meargă prost, nu garantează faptul că așa se va și întâmpla, iar simpla eventualitate nu poate constitui o bază pentru interdicții. Una peste alta, eu am avut o relație la locul de muncă și asta mă făcea să vin cu drag și sete la job. Atunci când e vorba de relațiile între oameni – amoroase sau de altă natură – totul se discută și se poate negocia, lucrurile se spun și sentimentele se mărturisesc, iar dacă cineva se simte la un moment dat ofensat, vina poate să nu aparțină în mod obligatoriu presupusului ofensator, ci poate chiar proverbialei susceptibilități și sensibilități postmoderne.

               În plus, dacă activitatea companiei nu este periclitată, nimeni nu poate interzice nimănui să discute, să bârfească sau să spună cuvinte pe care ofensații de meserie le-ar putea găsi jignitoare, or de aici până la lucruri cu adevărat triste și periculoase, cenzură și Bill C-16 (https://egale.ca/page-section/bill-c-16/), nu e cale lungă.

               Spor la muncă și relații sănătoase îți doresc.

*Acest articol nu poate fi preluaat


Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Job Premium