Căutare avansată

Mollldovvvan...

12-09-2019 Diversitate
...

Surprins-am ieri pe Facebook, dragii moșului, urcat fiind pe-o șa, evident, două postări triste cât două lovituri de pumnal în corpul firav și plăpând al mândriei de sine a națiunii.

Baladele spun și legendele spun și poveștile spun și discursurile de beție spun că suntem un neam bun, blajin, muncitor, onest și cumsecade.

Cele două postări totuși, spre deosebire de sfintele izvoare de mai sus, sugerează un pic altceva.

Prima postare se referea la un anunț de angajare a unui agent particular de salubrizare (ăsta ar fi cel mai neutru termen cu putință, ca să nu zic „femeie de serviciu”, „bărbat de serviciu”, „organism de serviciu”, etc), în legătură cu care au fost receptive trei doamne care au convenit să se vadă cu autoarea postării la trei ore diferite, într-un final niciuna din potențialele angajate neajungând să pună în practică cele spuse, invocând scuze sau neinvocând nimic, după caz. Ideea postării era, așa cum spun chiar primele rânduri ale acesteia, că moldovenii sunt putori, poate nu chiar la fel de mari ca capitala noastră în zori de zi (ce zici, cacofonia a fost intenționată sau nu?) – slăvită fie stația de epurare – dar oricum putori. Unele care nu vor să muncească.

Postarea cu numărul doi. Titulatura – biznes moldovnesc (anume așa, da). În imagine – o caserolă cu zmeură, stratul de deasupra bun, straturile de dedesubt mucegăite. Ideea postării – ai noștri te înșală cât ai zice „putred” și nu au prea bogate zăcăminte de scrupule.

Reacțiile au fost cumva previzibile. Marile bube incriminate au fost generalizările. Apoi s-a sugerat că ceva a fost greșit înțeles și că de fapt moldovenii sunt cei mai harnici dintre toți, după care a venit obiecția cu „de ce trebuie o femeie să facă ordine, când sunt și bărbați?” – un argument care mie personal îmi alimentează pofta de viață – și cam asta e.

Ideea este, însă, că cele două postări au pretenția să clatine două dintre valorile de căpătâi despre care spuneam la început – hărnicia și onestitatea, fără de care Moldova pur și simplu nu se poate autopercepe.

Încă de la mijirea independenței și chiar înainte de ea, Basarabia a fost valoric uscată de o teribilă sete de identitate. Ce ne face unici? Ce ne face speciali? Cu ce să ne mândrim? Ștefan? Dacii? Calchierile rusești? Sacrul eclectism cultural? Bisericile? Nucul de la poartă?

Apoi, de unde până unde, s-a înfiripat o imagine druțiană a neamului, care s-a îndeletnicit tot mai intens cu aureolarea noastră colectivă, până în punctul în care orice inadvertență, orice caz revoltător, orice imoralitate era plombată din oficiu de reputația generală a poporului și de valorile conținute de aceasta.

Apoooi stima națională de sine s-a decantat, reputația și valorile de căpătâi rămânând să plutească la suprafață, în timp ce pe fund s-a depus un strat gros de dezgust față de conaționali, băltind în lichidul convingerii fiecăruia că el este moldoveanul special care e cu adevărat bun și milostiv spre deosebire de ceilalți, care-s niște idioți inculți.

La cea mai mică agitare, toată suspensia asta se tulbură, straturile se amestecă, iar moldovenii se pomenesc din nou într-o derută identitară, în care ura și mândria se amestecă.

Cu siguranță nu toți basarabenii sunt onești și cu siguranță nu toți sunt neonești. Cu siguranță sunt unii harnici, iar alții – niște putori. Cu siguranță există factori care i-au afectat pe atât de mulți basarabeni (generații întregi, vreau să zic) în măsura în care să existe câteva calități valabile pentru majoritatea (poate un soi de sentiment de inferioritate, poate un soi de complex al săracului, poate un soi de râvnă agricolă).

Sunt convins însă, că, atâta timp cât reperele noastre în autoevaluare vor fi doi poli, două extreme ireale care se alternează în răstimpuri (convingerea absolută că suntem sfinți și suntem poporul ales și convingerea absolută că suntem niște gunoaie), ne va fi extrem de dificil să fim împăcați cu noi înșine, cu mediul nostru, cu șefii, cu colegii, cu sistemul, și ne va fi foarte dificil să ne privim detașat și rațional munca și aportul în lume.

Job Premium