Căutare avansată

Jobul și produsul productivității productive

03-10-2019 Diversitate
...

Am scris zilele trecute despre miau-miau și ham-ham la locul de muncă. Ziceam că animăluțele pot fi (numai și numai dacă nu se transformă în niște pacoste pe cel puțin patru picioare) niște agenți de creștere și umflare a productivității angajaților.

Azi revin. Nu la animăluțe, ci la productivitate. Ce ar mai fi, pe lângă magnificele ghemotoace de blană, păr și solzi, în măsură să ne facă mai eficienți și mai roditori acolo unde muncim?

M-aș apuca de țipat acum ca William Wallace (Mel Gibson în filmul Braveheart... oh, dacă nu l-ai văzut, ia de-aici măcar o parte din coloana sonoră  – Libertate! – și n-aș dramatiza prea mult. Libertatea (unii ar da vina pe zodie aici) este, într-adevăr, pentru mine cel puțin, un organ vital al productivității. Gândul că nu sunt obligat să stau un număr fix de ore la birou – or natura muncii mele n-ar avea niciun rost să-mi imprime o asemenea obligație – orientarea pe scop și obiectiv mai mult decât pe instrumentele birocratice de atingere a lor și faptul că sunt liber în abordare, mă fac să fiu cu mult mai dispus să-mi prestez munca, de unde decurge o calitate crescută a sa.

Cu toate astea, bizfluent.com sugerează că nu doar lipsa libertății ar putea atenua productivitatea.

Proasta gestionare a sarcinilor de către manager și delegarea defectuoasă a celor care să le îndeplinească, nemotivarea sau, mai grav, demotivarea angajaților prin nerecunoașterea meritelor și reușitelor lor, precum și momentele de derută ocupațională căreia îi cad uneori pradă lucrătorii când nu-și mai văd rostul în companie pot scădea turația muncii până la nivelul bietului bugetar obligat din stupizenie birocratică să stea opt ore la birou, deși nu e necesar.

...

Soluții sunt? Actitime.com  spune că da. O idee ar fi suprimarea și neîncurajarea șederii peste program și a îndeplinirii simultane a mai multor sarcini, or astea stresează și surmenează angajatul, deși, aparent, nu fac decât să-i reflecte dedicarea și dragostea de job. Pe termen lung, însă, productivitatea în asemenea condiții ar putea scădea.

Apoi vine prioritizarea corectă a activităților și proiectelor, iar ocuparea de grosul și greul însărcinării este prescrisă pentru prima parte a zilei în mod special, când creierul are încă mantia de Batman pe el. Dacă, totuși, la un moment dat, simte că nici Robin nu poate fi până la capăt, atunci îți poți menține cât de cât tonusul cerebral cu sarcini micuțe, având oricum senzația că faci ceva.

Un sfat de pe Actitime, care îmi pare interesant chiar și pe filieră filosofică, este să încetezi să vânezi perfecțiunea. Dacă lucrul tău corespunde tuturor cerințelor, spune articolul, atunci e bun, nu merită să cauți mereu cel mai bun rezultat posibil, treci la următoarea însărcinare (cine se bagă la o discuție pe tema asta?).

La cele de mai sus s-ar mai adăuga pauzele de la lucru, emailanalytycs.com mai spune de feedback, lumină naturală în birou, plante, modificări logistice în numele eficientizării interacțiunii dintre colegi dacă ea este necesară, muzică potrivită, toate astea alcătuind o armată de elemente menite să câștige războiul pentru eficiență pe denivelatul teren profesional.

A, știi ce mă mai ajută pe mine în materie de productivitate? Deadline-urile, termenele limită, serios. Dacă sunt presat de timp și știu că trebuie până la o oră anumită să fac, să trimit ceva, mă mobilizez. În caz contrar, risc să trag mâța de coadă și de alte protuberanțe mult și bine, detestându-mă progresiv cu fiecare minut care trece inutil.

În cazul tău ce funcționează ?


Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Job Premium