...

Căutare avansată

Cum să nu te lași manipulat la job și să rezolvi conflictele pașnic ne spune psihologul Liliana Chisari

31-07-2018 Interviuri
...

...Fiecare reacționăm diferit când căutăm un nou job şi ne trezim față-n față cu recruiterul și, cu atât mai mult, în faţa unui colectiv nou. Unii se descurcă ușor și-și folosesc capacitățile de comunicare, carisma și profesionalismul ca să treacă cu brio peste aceste etape definitorii, dar ce ne facem dacă skillurile profesionale nu sunt de ajuns și partea emoțională ne copleștește? Despre asta (și nu doar) am discutat cu psihologul Liliana Chisari, magistru în psihologie și specialist cu experiență de mai mult de 10 ani în domeniu.

# Cum facem față emoțiilor la un interviu?

În primul rând, un interviu presupune din start că persoana urmează să se pregătească moral/psihologic pentru a veni acolo și a comunica cu experții. Foarte mult contează scopul pentru care venim la interviu și prioritățile, adică de ce anume am aplicat la acest job: căutăm un loc de muncă care să ne satisfacă, să ne împlinească, unul care va oferi o stare financiară mai bună sau vrem un job flexibil, urmărim să avem un loc de muncă aproape de casă, unul care să presupună mai multe responsabilități sau, din contra, unul care să fie creativ și să presupună deplasări? Toți acești factori fac parte din prioritățile pe care și le propune intervievatul și, atunci când aplică CV-ul la o companie, e important ca persoana să se informeze: ce presupune compania, ce servicii prestează, de câți ani e pe piață, ce randament are până acum, etc.

 Un om informat din start e cel care-și poate calma emoțiile, pentru că emoțiile se controlează atunci când cunoaștem foarte bine ce ne așteaptă. Și atunci când ai bine determinat scopul, îți poți face un auto-training de motivare și, dacă întrunești cerințele necesare față de propria persoană și cele ale companiei, aceasta asigură o bună pregătire emoțională. E foarte util ca persoana care vrea să obţină job-ul să se pună în locul recruiterului și să încerce să anticipeze și să răspundă la potențialele întrebări care-i vor putea fi puse la interviu.

# Cum răspundem/reacționăm la întrebările incomode, neprofesioniste?

Întrebările incomode sunt de obicei o capcană și sunt incluse pentru a vedea logica, rațiunea persoanei intervievate. Este important să folosim simțul umorului, atunci când contextul o cere, și putem întoarce situația în beneficiul nostru, iar o altă variantă e să fim foarte fermi, verticali, să răspundem foarte calm și să limităm discuția doar la aspectele profesionale. Trebuie să prindem firul discuției ca să înțelegem cum să reîntoarcem fraza și să răspundem în favoarea noastră şi totodată să atragem atenţia pozitiv prin răspunsul nostru.

# Cum identificăm un manipulator la locul de muncă?

În mare parte, persoanele manipulatoare sunt cele care vor să cunoască foarte multe despre viața personală, intimă, lucruri mult prea personalizate, care nu țin de public sau sunt persoanele care te încarcă cu sarcini care nu țin de responsabilitățile tale. Respectiv, în comunicare trebuie să depistăm ce scop urmărește persoana, iar dacă ne-am angajat, trebuie să ne cunoaștem fișa postului foarte bine și atunci tot ce nu ține de aceste aspecte nu va fi folosit în manipularea la locul de muncă împotriva noastră. Serviciul, în general, presupune relații oficiale, nu personale, relații de respect în care fiecare își onorează obligațiile și toți lucrează ca o echipă, ca o familie, pentru a realiza scopuri comune. Restul este în afara serviciului, respectiv, dacă oamenii se conduc cu verticalitate de aceste principii, atunci nu ajungem în capcana manipulatorilor.

...

# Cum evităm oamenii toxici: persoanele negativiste, mereu nemulțumite, etc.?

Nimeni nu este perfect – oamenii „toxici” sunt, de multe ori, cei care au trecut prin niște perioade mai complicate, nu au încredere în ceilalți, au unele probleme în viața persoanlă sau în carieră și simt că lucrurile nu decurg așa cum își doresc și atunci aceste stări psihologice (stresul, demotivarea față de job sau familie), adunându-se, îi presează pe ei, după care și pe ceilalți, generând conflicte și afectându-i pe toți. De aceea, e foarte important să existe o comunicare ASERTIVĂ – nu pasivă, nu agresivă: nu atacăm, nu evităm, ci comunicăm pozitiv, ascultăm și ajutăm cât ne permite timpul, neîncălcând drepturile și intimitatea persoanelor așa-zise „toxice”, dar nu facem nimic nici în detrimentul nostru, pentru că aceasta înseamnă să fii asertiv. Încercăm să arătăm că suntem deschiși față de astfel de colegi și că lăsăm deschisă o portiță către echilibrul în colectiv și o comunicare constructivă.

# Cum soluționăm conflictele cu șeful sau colegii și cum găsim motivație să lucrăm după un conflict?

Conflictul nu este ceva supranatural sau inevitabil, ci o parte din viața noastră. Conflictul, de multe ori, ridică adrenalina și ne face să privim lucrurile altfel, să vedem și alte poziții, dar are și conotații distructive, demotivând oamenii și micșorând eficiența la locul de muncă. E important să înțelegem că e nevoie să găsim variante de soluționare a conflictului, de discuții tete-a-tete, de comunicare asertivă, cum am zis mai devreme: atâta timp cât conflictul va continua ca un război rece, oamenii vor trăi în găoacea lor demotivați. Din moment ce încercăm să facem față acelui conflict, rezolvăm, încercăm să găsim opțiuni comune de rezolvare, atunci conflictul se închide și putem continua să creștem în companie și să fim motivați să trecem la altă etapă. Conflictul nu trebuie să fie un stop, ci un imbold de pornire și o depășire de sine – din ambele poziții ale conflictului. E foarte bine să lăsăm și un pic de timp, pentru ca persoana să aibă timp de gândire și alegere.

# E adevărat că lenea înseamnă lipsă de motivație?

Unii oamenii atribuie lenea demotivării, dar demotivarea conține mult mai multe aspecte: de ordin personal, familial, financiare, aspecte ce țin de experiență, de încurajare, apreciere, împlinire. Toate aceste lucruri țin de motivare sau de demotivarea, iar lenea este doar o nuanță foarte ușor reglabilă, comparativ cu cele enumerate mai sus.

# Cum ne apucăm de lucru când simțim că suntem demotivați și ne e lene/avem disconfort/ne temem de nereușită?

Aici ține totul de personalitate, de temperament, de experiența de viață – atunci când apar dileme de genul: sunt demotivat, mi-e lene, nu vreau să plec la muncă, trebuie să se aprindă în cap beculețul psihologic: „Îmi place jobul, mă satisface, mă face un om mai fericit?” sau „Am nevoie de o schimbare și de altceva?” Omul trebuie să fie în căutare, să-și pună întrebări, să gândească logic, dar și creativ, să se iubească pe sine. Cariera este o parte din viața noastră, un zbucium, o pasiune din noi înșine și contează foarte mult să ne placă ceea ce facem și să ne dăm o șansă de a cuceri ce este nou și credeam că n-o să facem, de a găsi o cale nouă care poate deveni menirea, adevărata noastră vocație.


Mihaila Patricia
Autor: Patricia Mihailă

Job Premium