...

Căutare avansată

”Eu mă simt acasă oriunde m-aș duce”. Interviu cu Iuliana Bîtcă, tânăra care a plecat din Moldova la 15 ani și a construit o carieră de succes

28-08-2018 Interviuri
...

Iuliana e un om care emană siguranță și sinceritate, mai ales pentru că zâmbește mult și senin. Experiența ei nu e una total ieșită din comun - mulți moldoveni se pot mândri cu succese remarcabile în afara țării, cu studii la universități de elită și cariere la corporații. Experiența ei este, însă, una care ne-a inspirat și ne-a motivat să aflăm mai multe detalii despre viața ei în Europa, presărată cu călătorii și expriențe inedite.  

# Cum te-ai încumetat la 15 ani să pleci din Moldova și să înveți într-o țară străină?

Aș vrea să spun că mi-a aparținut mie ideea de a pleca, dar de fapt a fost mai mult decizia părinților. Ca și la mulți copii din Moldova, părinții mei erau plecați peste hotare împreună – au stat acolo vreo 3 ani. La sfârșit de clasa a noua, deja era decis că eu și sora mea vom pleca cu ei și ne vom instala acolo. Am venit în Italia și a trebuit să mai fac o data clasa a 9-a la o școală din Padova. Am ajuns acolo în ianuarie, la jumătate de an, am terminat primul an de liceu la ei, vara am învățat pentru al doilea an, ca să recuperez, și din anul următor am început să învăț cu cei de vârsta mea.

# Ai mers mai mult pe decizia părinților tăi sau ți-ai asumat conștient un asemenea pas?

Eram conștientă unde merg, părinții m-au pregătit din timp pe mine și pe sora mea. Ei n-au plecat doar din motive financiare – ambii erau profesori la o școală de muzică în Olănești, Ștefan Vodă, locul meu de baștină. După ce au plecat în Italia, reveneau vara pe un timp mai îndelungat și așa am început să învățăm și noi italiana, pentru că ei deja se gândeau la viitorul nostru. Mereu au fost sinceri cu noi.

...

# Ce liceu, universitate, masterat ai urmat ulterior?

După ciclul obișnuit de studii, am făcut timp de trei ani o universitate cu profil economic în Veneția, specialitatea Contabilitate. Deja din liceu știam că voi face economie. După aceea, am făcut o pauză ca să înțeleg ce vreau să fac mai departe. Am terminat licența cu 105 puncte din 110 și aici, dacă absolvești cu succes, companiile te contactează direct din baza de date a universității. Imediat după universitate, la sfârșit de iulie am fost chemată la interviuri și în octombrie deja lucram. Eu am aplicat pentru experiență, dar după interviu mi-au propus un contract de muncă full-time și am rămas.

# Cum au fost anii de studenție pentru tine?

Au fost tare frumoși. În primul rând, eram în Veneția, iar universitatea era foarte bine organizată – aveam ore doar 3 zile pe săptămână, ceea ce-mi permitea și un job part-time, care-mi oferea un pic de independență financiară față de părinți. Aici totul e foarte transparent, mai ales în ce ține de note sau la nivel administrativ – majoritatea lucrurilor le faci online: înmatriculare, exmatriculare, îți descarci diploma, etc.

În primul an am avut un proiect cu 7 fete, cu care și acum ne vedem și ținem legătura. În anul 2, am aplicat la Erasmus pentru o universitate din Germania și deja în al treilea an am plecat. Am alergat mult și a fost destul de anevoios să adun tot ce-mi trebuia pentru a aplica la program, care a ținut 6 luni. După finalizare, am susținut teza de licență în Managementul Economic.

...

# Care a fost experiența ta profesională?

În timpul universității am lucrat la un centru care oferea lecții la diferite discipline – eu predam matematica, contabilitatea și dreptul. Practic, ce învățam la școală. Chiar și la jobul la care am aplicat am fost recomandată tot de profesoara mea – un fel de „cumătrism”, legal și transparent, unul pe bază de merite. Jobul acesta m-a ajutat mult, pentru că atunci când explici ceva unui copil, înveți tu singur mai ușor și memorezi mai bine. În plus, nu toți copiii puteau memora și nu toți erau super dotați, de aceea trebuia să le explici foarte simplu, să ai foarte multă răbdare. Unul din studenți a fost un băiețel care trecuse printr-un accident și ezitam să mă apuc să-i predau, dar până la urmă m-am apucat și eram foarte fericiți când a susținut examenul.

Am lucrat în Italia doar un an și jumătate în audit, după care anul trecut prin aprilie am decis că nu mai vreau deocamdată să continui cu acest domeniu, pentru că e foarte repetitiv ca job și vezi cam tot aceleași lucruri. Astfel, am aplicat la Rotterdam la master și mi-am zis că fac o pauză cu jobul. Am fost acceptată, era aproape totul gata, însă managerul unui departament din altă companie m-a contactat și eu am acceptat să vin la ei. Prin iunie mi-au propus să trec la alt departament și trebuia să decid dacă accept să mă duc la universitate pentru un an să învăț, fără să am timp de muncă, sau să muncesc și să acumulez experiență, dar să renunț la master. Acum lucrez la una din cele mai mari firme de accounting, Ernst & Young, și fac Consultanță pe tranzacții financiare în contextul de Mergers & Acquisitions.  Am ales ultima variantă și sunt fericită pentru decizie, pentru că ceea ce înveți într-o companie atât de mare, mai ales în Consulting, nu se compară cu ceea ce înveți la universitate. Practic, devii expert într-o industrie – dacă ești mai dinamic, îți place diversitatea, e super. În plus, mai și călătorești.

Pentru că și prietenul meu trăiește în Germania, am decis să mă mut aici și am început să lucrez. Cu programul de la Erasmus deja învățasem ceva germană, dar nu e simplă deloc. Eu credeam că, dacă știi engleza, o înveți ușor. Germana m-a adus la realitate, pentru că chiar trebuie să dai din coate. Așa că am făcut cursuri: acum, firma îmi plătește cursurile de germană și eu încerc să ajung la un nivel mai decent de cunoaștere.

...

# Ce provocări sau bariere ai avut (de ordin cultural, poate) pentru că ești din Moldova)?

Când am ajuns în Italia, aveam în clasă 5 moldoveni deja. Italienii erau deja obșnuiți cu cei din altă țară. Clar că peste tot mai sunt și oameni rasiști și unii copii îi mai tachinau pe cei veniți din altă parte, dar am încercat să mă integrez cât mai repede. Înveți limba, îți faci prieteni și atunci ți-e mai ușor. În primele luni, necunoașterea limbii era prima barieră și a fost mai greu cu obiectele unde trebuia să povestești – aveam cărți în italiană, traduse în română, din care învățam. Am avut profesori minunați, care m-au încurajat mult și cărora le plăcea disciplina și respectul cu care noi în Moldova suntem crescuți. Engleza am învățat-o, ca mulți alții, singură, pentru că e o limbă ușoară și avem atâtea surse de unde putem s-o învățăm. În Vest engleza e un must și când te angajezi.

La muncă nu am întâlnit așa ceva, nu m-am lovit de ceva negativ – cred că eu am avut parte de o experiență foarte pozitivă în acest sens.

# Povestește-mi despre călătoriile tale și mai ales despre cea din India?

Am început să călătoresc mai mult când am început să lucrez. Până atunci, călătoream cu familia, în general. Practic, India a fost prima destinația în afara Europei, iar aici în Europa, Spania cred că e unica țară pe care nu am vizitat-o încă, deci am văzut aproape tot. Am început cu Italia, evident, pentru că trăiam acolo – uneori, nici nu conștientizezi cât ești de norocos și cât de ieftin îți iese să vezi ceea ce alți oameni vin să vadă din alte țări ale lumii. Am fost în Paris, dar sper să vizitez și sudul Franței cândva.

În genere, în ce ține de călătorii, multe locuri sunt un pic supraapreciate – dacă să iau India, de exemplu, pot să spun că Taj Mahal e și el un pic supraapreciat. Îl vezi din cartea de istorie, mare, alb, maiestuos, dar trebuie să iei în considerare, în primul rând, că nu ești singurul turist acolo: vezi zeci și sute de oameni, mai ales că și indienii sunt un popor numeros și străini tot vin mulți. În al doilea rând, muzeele în India nu sunt ca cele europene, unde te poți opri, admira, plimba în voie: acolo mergi cu mulți oameni pe lângă tine, mai dai din coate și nu ai când să stai să admiri. Și mai este și chestia asta cu încălțămintea: la intrarea în templuri, ori o iei cu tine în ghiozdan, ori o lași în locuri speciale. Prima dată nu eram pregătiți și am rămas ciorapi, doar că India nu e cea mai curată țară – la sfârșit e cam greu să apreciezi lucrurile frumoase de acolo. Înainte de plecarea spre India, trebuie să te vaccinezi și una din vaccini era contra holerei, despre care Europa nu mai auzi de zeci de ani.

...

Dar în India nu e atât de rău pe cât se spune: am fost în New Delhi, Mumbai și Bangalore și nu am văzut nicăieri ca oamenii să-și facă pe stradă treburile. Era mult plastic, evident, la care se dădea foc, câini vagabonzi sau vaci. Mumbai a fost cel mai curat oraș pe care l-am văzut acolo, uneori chiar aveam impresia că arată european, desi e și cel mai populat. A fost safe, niciodată nu ne-am simțit amenințați cumva – erau oameni care voiau să-ți vândă ceva, care te fotografiau și erau foarte entuziasmați de felul cum arăți și că ești european.

# Ce ai aduce din Europa acasă, în Moldova, ce ai vrea să implementezi?

În primul rând, aș începe de la corupție. E atât de bine fără corupție – nu știu cum e la moment în domeniul învățământului, dar când am plecat eu, la BAC nu prea te descurcai fără pârghii și mită. Aici e transparent, de aceea cred că aș începe de la școli schimbarea. În Europa, e normal să repeți clasa, asta e o lecție pentru elev, nu o rușine: cred că copilul trebuie să știe că poartă responsabilitate pentru cum învață.

# Ce ar trebuie să se întâmple în Moldova ca tu să vrei să te întorci aici?

Sincer, eu niciodată nu spun niciodată. Cred că Moldova are un potențial foarte mare – în primul rând, e o țară mică, așa că schimbările se pot implementa mult mai rapid decât într-o țară cum e Germania sau Italia. Nu aș spune niciodată „Nu mă întorc în Moldova”. Un lucru important ar fi și infrastructura: cred că îmbunătățirea ei m-ar motiva mult – asta înseamnă zboruri din/spre Chișinău low cost, lucruri care să-ți permită să ieși mai des din Moldova. Deseori mă gândesc la asta, dar nu m-aș muta înapoi chiar acum, dar poate vreodată. Poate m-aș întoarce să fac eu schimbările astea, nu-mi place să aștept de la cineva să-mi asigure întâi toate condițiile de care vorbeam. Poate noi, ăștia care am plecat și am văzut și învățat cum se fac lucrurile bine, trebuie să ne întoarcem, mai mulți din ăștia care au avut șansa să vadă și altceva și au fost pe cont propriu.

Anul trecut am revenit în Moldova după trei ani de absență și m-am simțit foarte bine acasă. E foarte greu să explic asta și nu știu când anume vine momentul când într-o țară începi să te simți ca acasă, să nu mai fii oaspete. Eu mă simt în primul rând europeană și apoi moldoveancă, pentru că Europa chiar mi-a oferit foarte multe lucruri, multe oportunități. Eu mă simt acasă oriunde m-aș duce în Europa.


Mihaila Patricia
Autor: Patricia Mihailă

Job Premium