...

Căutare avansată

Eșec și atârnare. Cum gestionăm înfrângerile.

16-06-2020 Diversitate
...

Anunț important:
Dacă îți spune cineva vreodată că se atârnă în vreun fel față de eșec și știi persoana respectivă o bună cunoscătoare a semanticii limbii române, atunci fii lângă ea, vegheaz-o și cheamă preventiv niște poliție pentru că s-ar putea să știe ce spune.
Dacă singura soluție pe care o vede cineva cunoscut în fața insuccesului este atârnarea, atunci ai ocazia să previi o tragedie.

În toate celelalte cazuri, este vorba de felul în care înfrunți eșecul sau de atitudinea pe care o ai în fața sa.

La jobs.diez vorbim despre job și habitatul profesional. Hai să adaptăm deci termenii și înțelesurile lor la context.

Eșecul, așadar. Ce ar însemna eșecul la locul de muncă? Ratarea unei promovări, refuzul unei măriri de salariu, intârzierea predării unui proiect, concedierea etc, nu?

Hai să ne oprim la un exemplu. Depășirea unui deadline să fie.
Ok, care-s consecințele?

  • Șeful e ușor dezamăgit;
  • Compania poate are niște pierderi;
  • Tipa aia care nu te suporta a deschis șampania;
  • Trepădușul de serviciu își freacă cel puțin palmele de bucurie că s-ar putea să-ți ia locul;
  • Tu ești trist și îți torni în cană un ceai la fel de trist, rămâi până noaptea la birou și asculți Tokio Hotel.

Ce e de făcut? Îi dai dreptate cunoscutului cu atârnatul? În niciun caz. Atunci...? Atunci înghiți și mergi mai departe. De altfel, pentru a cunoaște caracterul unui om, e nevoie ca ăsta să fie pus și în fața înfrângerii.

Cică povestea lui Superman își pierduse la un moment dat din farmec, pe la mijlocul secolului XX, și devenise plictisitoare din motiv că tipul putea absolut tot. Își conecta puterea magică și reușea absolut tot, să stârpească orice rău, să reziste oricărei provocări, nefiind vulnerabil în fața nici unui pericol. Magic, ideal, neinteresant.
Povestea a recăpătat interesul publicului când Superman s-a dovedit a fi sensibil la kriptonită – adică în momentul când succesul și isprăvile sale erau, pe lângă pure acte de forță, niște manevre în fața mortalității și vulnerabilității, niște sfidări ale slăbiciunii și prezentau un oarecare grad de risc.

Când un lucrător este perfect – face mereu totul cum trebuie și chiar mai bine, mereu e punctual, mereu spilcuit, e permanent energic și strălucitor, întotdeauna disponibil și îmbăiat în tinctură de zel – teoretic lucrurile stau ideal și toată lumea are, aparent, de câștigat, dar parcă nu ți-l poți apropia pe tipul ăla ca model de conduită și gata. Totu-i bine, dar parcă ceva nu-i cum trebuie, parcă ceva lipsește, și-i așa de bizară dualitatea asta emoțională, încât te gândești jenat că poate ești o râie invidioasă și atât.

Pus în fața eșecului, adică într-un context unde el nu mai este desăvrșirea întruchipată, lucrătorul respectiv se poate transforma brusc într-o pramatie mânioasă, într-o lighioană amenințată, care își scoate ghearele. Sau se poate comporta demn, astfel câștigându-și dreptul la admirație autentică.

Este nevoie deci de înfrângere și situații neplăcute pentru ca să cunoști, să poți respecta sau să poți admira pe cineva. Eșecul e o bună hârtie de turnesol pentru caracter.

Ne întoarcem la tine. Ce faci în contactul cu eșecul? Ce faci când n-ai predat povara aia de proiect la timp?

În primul rând, nu cauți scuze.
Nimeni nu e vinovat că te-a durut dintele sau că a fost caniculă și nu te-ai putut concentra. A fost datoria ta, iar tu nu ai îndeplinit-o. Asta e.

Apoi, îți sunt propuse câteva modalități de a stoarce din eșec seva utilității astfel încât să nu se dovedească doar o experiență traumatizantă și atât.

Emoția insuccesului, bunăoară – sugerează TheLadders (hyperlink ) – dacă este îndurată cu demnitate și dacă poate lua forma unui material pentru reflecție, atunci poate fortifica și căli caracterul.
Ce anume te-a depășit și ți-a creat mari probleme în a termina proiectul ăla la timp?
Cum altfel ai fi putut să-ți gestionezi timpul și resursele ca să reușești?

Poți astfel folosi analiza procesului de lucru la proiect pentru prevenirea unor cazuri similare în viitor.

În loc să vezi insuccesul ca pe un capăt de drum sau o dovadăa apodictică a ineficienței tale, încearcă să te uiți la cazul tău ca la un punct inevitabil al unui traseu sinuos.

În cursul pregătirii proiectului, sigur ai învățat  ceva, sigur ai înțeles ceva și ai îmbunătățit ceva din calitățile tale, ceea ce deja face ca lucrul să nu fie în zadar. Predarea proiectului la timp – lucru obligatoriu, de altfel – nu era singura miză a demersului tău. Ai învățat ceva ce poți să aplici – perfect!

Bine, e clar că, mai ales în cazul cuiva care a fost dresat să aibă succes pentru ca să fie mângâiat pe cap, doar atunci sugerându-i-se că merită dragoste, e greu să schimbi o ditamai viziune de viață printr-un articol, așa cum e greu să faci autorități care s-au obișnuite să fie incompetente și mimetice, să priceapă că îngrădirea ternurilor de joacă nu poate fi pusă în același câmp logic cu deschiderea localurilor de alimentație publică, dar poate că e totuși un pas spre îngăduința crescută față de sine, or ea e atât de importantă și necesară.

O zi frumoasă, amice!

Cât de utilă ți-a fost această informație?
5
1
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Oratorica online