...

Căutare avansată

Echilibrul viață-lucru, între cum și dacă

14-11-2019
...

În emisiunea Dialog Sentimental de la Radio Moldova Tineret, psihologul Andrei Cociug a comparat în repetate rânduri viața cu un trepied, ale cărui picioare ar fi perfect să fie să fie de lungimi egale, astfel încât trepiedul să semene a trepied și echilibrul pe care-l oferă să fie stabil.

Cele trei picioare ale trepiedului sunt: familia, viața personală și lucrul.

Armonizarea lor se impune în numele unei stări cât de cât decente a sufletelor noastre zbuciumate, însingurate, înfacebookate, și, nu în ultimul rând, angajate în câmpul muncii.

Tu cât de aproape ești de un asemenea echilibru?

Adesea oamenii spun că lucrul le ia prea mult din timp, nemairămânându-le loc în orar pentru activități, oameni și emoții, iar gradul de sufocare la locul de muncă variază de la om la om, de la job la job.

Punând la un loc, în metafora trepiedului, viața personală și familia, obținând un soi de mediu omogen de emoții, de viață sentimentală în afara obligațiilor profesionale, ne alegem cu dualitatea în legătură cu care se scrie, se vorbește și se depun plângeri fictive către Ceruri: viață-lucru, care, în engleză mai ales, a căpătat valoare de laitmotiv în traininguri despre succes și fericire, utilizată de regulă în sintagma work-life balance (echilibru lucru-viață), iar întrebarea care se pune frecvent este: cum găsim echilibrul lucru-viață?

În timp ce mai multe surse, precum ionos.com  care propune, ca soluție, prezența în viața omului a mai multor elemente precum orarul flexibil, interacțiunea socială la locul de muncă, aprecierea la locul de muncă, valorizarea muncii și recunoașterea eforturilor, prieteniile extra-job, activitatea amoroasă, sportul și altele care, în combinație, să stabilească un pH valoric neutru pentru viață – nici prea prea și nici nici nici –, sau pingboard.com care completează cu ideea construirii unui spațiu tihnit la locul de muncă, unde, ca angajat te poți refugia în cazul în care ai nevoie sau cu încurajarea vacanțelor, dau idei despre cum diada lucru-viață poate exista în termeni cât mai rezonabili, forbes.com pornește de la ideea că o astfel de dihotomie este în general inopotrună.

Adică... ce înseamnă viață-lucru? Lucrul nu e tot parte din viață, spune Forbes, și, decât să amplificăm aversiunea față de lucru prin însăși punerea sa în opoziție cu viața, poate reușim să băgăm puțină viață în lucru, pentru ca acesta din urmă să nu mai fie un tărâm tenebros și odios dar care trebuie străbătut regulat, ci o parte anume din viața pe care vrem să ne-o îmbogățim și colorăm, iar aici avem câteva recomandări:

  • Vezi lucrul ca pe o valoare, or el este secondat de satisfacție și stimă de sine, iar în absența lucrului, odihna este o inadvertență logică;
  • Găsește sau oferă-i lucrului tău un sens, făcând din el o menire;
  • Intră în contact cu oameni ale căror talene și priceperi îți completează efortul care e, la rândul său, racordat la talentele și priceperile tale;
  • Acceptă și respectă compromisurile pe care le impune lucrul, fără să te simți vinovat;
  • Fii mai blând cu tine însuți și elimină autoflagelarea pentru așteptările pe care poate nu le-ai justificat (Notă: asta nu e o scuză pentru a fi iresponsabil, pur și simplu respectă-ți limitele și fă-i și pe alții să le respecte).

Forbes conchide prin a spune că de fapt echilibrul se măsoară în satisfacție și împlinire, nu în ore, și că viața și lucrul, nefiind obligatoriu să existe unul din contul celuilalt, sunt două lucruri care se pot întrepătrunde frumos.

Tu ce ai de spus aici?

Job Premium