Căutare avansată

Demisia! Demisia!

17-09-2019 Pentru aplicanți
...

Uneori exact asta scandează conștiința ta. Uneori ea pur și simplu vrea să pleci și să o iei cu tine de pe Golgota rutinei unde zilnic îți plimbi crucea profesională. Vrea să se termine odată și odată ttul. Gata. Atât.

Teoretic e simplu. Și practic e simplu dacă nu suporți aluziile și politețurile inutile și protocolul și obsesia de a lăsa o impresie bună și frumos irositoare. Spui și pleci, nu?

Eu zic că da. Thebalancecareers.com, însă, spune ușor altceva și recomandă câțiva pași de urmat. Scrisoarea de demisie și avizarea prealabilă sunt unii dintre ei. Ideea avizării poate fi stipulată în contract sau poate fi o chestiune de bun simț, însă cu scrisoarea de demisie aș avea de schimbat niște replici. Motivul pentru care este sugerată în articol scrierea unei scrisori de demisie este păstrarea unor relații bune cu fostul angajator în ideea unor recomandări sau a unor descrieri favorabile pe viitor, iar asta contravine mult regulamentului meu interior. Pare să fie situația când ajuți pe cineva, deși nu prea poți și nu prea vrei, doar pentru că s-ar putea, cândva, cumva, să ai nevoie, la rândul tău, de ajutor. Nu ți se pare scârbos? Mie da, dar se practică. Asta duce, cred, a o alterare serioasă a autenticității relațiilor interumane în general, dar, din nou, se practică.

Cred că dacă angajatorul tău, din slujba căruia vrei să pleci acum, are deja o impresie bine conturată și consolidată despre tine – fie ea bună sau rea – scrisoarea de demisie, că e, că nu e, n-are cum fi decisivă.

Scrisoarea de demisie, spune Thebalancecareers, reprezintă o formă (mi-a plăcut asta) grațioasă (!!!) de a pleca de la locul de muncă. Cred că dacă ai fost până acum un hipopotam nătâng și ciufut, e un pic târziu să fii grațios, dar poți încerca.

Din demersul propriu-zis de plecare ar mai face parte ridicarea salariului restant și a tuturor beneficiilor care îți aparțin de drept, fără nicio remușcare, și, în egală măsură, posibilitatea de a spune expres, răspicat și cu vocalele rotunjite că nu mai ești „o-bli-gat-să-mai-stai-ni-cio-cli-pă-daaa?” după ce ți-ai dat demisia în cei mai legali termeni cu putință. Ah, bine, mai era acolo și returnarea tuturor obiectelor care aparțin companiei, dar pe asta chiar n-o înțeleg... (nu, aici glumesc, chiar glumesc, ia și întoarce firmei pixurile... și printerul).

Mai este, totuși, o parte a procesului!

Partea aproape filosofică. Partea cugetării de dinaintea inițierii demersului de demisie.

Spunea, la un moment dat, psihologul și profesorul Jordan Peterson, că atunci când mergi să negociezi salariul, atunci când te duci să ceri ceva mai bun, fii sigur că ai niște opțiuni alternative în cazul unui refuz. Chestiunea vine să fie valabilă și în cazul plecării de la lucru, treabă confirmată și de Thebalancecareers.

Vezi dacă ai opțiuni, vezi care-s părțile bune și părțile proaste ale plecării tale, vei să nu fi luat decizia într-o clipă în care pur și simplu erai prost dispus (aha, eu așa am plecat de la... ok, nu contează) și vezi dacă până la urmă ești sigur că vrei sau trebuie să pleci. Da, eu știu că YOLO și Carpe Diem, dar... Carpe Demisiem poate fi cam riscant.

În emisiunea Dialog Sentimental, de la Radio Moldova Tineret, emisiune pe care o moderez, psihologul Andrei Cociug a zis în repetate rânduri că există, uneori, la apropierea fizică de cineva, sentimentul că tu nu trebuie sub nicio formă să te afli acolo. Corpul uneori poate să-ți dea semnale s-o iei din loc, respingând cu toată forța sa persoana de lângă.

Cred că asta poate fi valabil și pentru job. Uneori pur și simplu îți dai seama că locul tău nu e acolo, deși, obiectiv vorbind (exact ca în cazul persoanei), jobul parcă întrunește toate condițiile fericirii și confortului.

În alt articol de aici, de pe jobs.diez, despre oamenii care nu trebuie angajați, scriam despre faptul că unul din motivele refuzului pe care îl poate primi un angajat este faptul că angajatorului intuiția i-a spus s-o lase baltă. Nu e poate cel mai științific argument, cel mai obiectiv și cel mai precis, dar în condițiile în care intuiția are de atât de multe ori dreptate, n-o putem pur și simplu ignora. Intuiția, deci. Ai grijă la ea. Și la ea, vreau să zic, pe lângă alte chestii la și de care e bine să ai grijă.

Ai grijă, bunăoară, să dai un share la articol. Mai ai grijă să fii și mâine, tot aici, că vin cu ceva nou.

Și mai ai grijă să ai o zi bună.


Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Job Premium