...

Căutare avansată

Cum să-ți distrugi corect viitorul

22-06-2020 Diversitate
...

 

După un weekend în care am lăsat spontaneitatea și impulsul să conducă, articolul descoperit azi pe TheLadders vine ca un gong aprobator.
E despre cum își sabotează oamenii deștepți propria carieră și nu doar.

Eu știam până azi o metodă foarte eficientă, sigură, încercată.
O urmezi și-ți garantez că ajungi formidabil de trist și dezamăgit, devii un maestru al compromiterii propriului viitor, chiar dacă ăsta, la un anumit punct, promitea culmi și stele.

Metoda se numește lasă-ți talentul să facă toată treaba pentru tine și nu te obosi cine știe ce, sau, mai curând, speră (nu te opri din sperat, ăsta-i secretul) că talentul e suficient pentru ca să ai succes.

Copii (atenție, n-am pus trei de „i”, deci nu e forma aticulată a substantivului, ceea ce înseamnă că nu mă refer la toți) cărora li s-a spus mereu că sunt extrem de talentați, de cele mai multe ori chiar fiind, și care deprindeau din zbor și asimilau rapid tot felul de abilități ajung adulți subdezvoltați profesional din cauză că, lăsându-se mințiți de propriul microgeniu efervescent din trecut, și-au permis să aibă impresia că nu trebuie să depună efort conștient, susținut și regulat pentru a-și îmbogăți, a-și înveșmânta sclipitorul nucleu înnăscut. Au luat marea altitudine originară ca pe o promisiune a culmilor de viitor.
De asta, de multe ori, indivizi aparent anoști, dar suficient de motivați și conștienți de imperativul muncii, ajung departe, depășindu-și mereu iubiții și lăudații congeneri talentați.

TheLadders comunică despre o altă metodă – nu mai puțin eficientă – de atrofiere voluntară a propriilor picioare, și anume refuzul schimbării și a noutății în ideea că ceea ce a adus deja succes, va aduce succes și pe viitor.

Capcana competenței (competency trap) este denumită tendința asta.
Cei care cad, potrivit TheLadders, în capcana competenței, sunt oameni care se cantonează în propriile obiceiuri, activități și priceperi, ignorând schimbările mediului și evitând adaptarea la acesta – un soi de imobilism, dacă vrei.

Pentru a evita capcana, ești îndemnat:

  • Să îți mai pui la îndoială, din când în când, convingerile, viziunile și definițiile pe care le ai pentru succes;
  • Să reflectezi și să analizezi dinamica progresului și succesului, astfel încât să poți identifica erorile pe care să le elimini sau, dimpotrivă, catalizatorii pe care să-i întreții;
  • Să adopți noi metode și instrumente, să renunți la ce nu mai este actual sau util și să investești în învățare.

Cât despre weekendul care tocmai s-a încheiat și despre care ziceam la început, mi-a făcut bine, deși/din cauză că a fost cu mult diferit de altele – am încercat (că nu mi-a fost ușor) să ignor bubuitul rutinei care voia să se impună și să fiu deschis să accept să fac ceva ce n-am mai făcut sau să merg undeva unde n-am mai fost, în spiritul a ceea ce ziceam într-un articol  recent, luând decizii în acord cu dorința de moment (nu cu ceea ce credeam că ar trebui să vreau) și fără să mă închistez în carapacea palidă, dar sigură totuși, a obișnuinței.
Aveam, în consecință, parcă alt chef de viață.

Notă: a nu se confunda domnia impulsului cu promiscuitatea și risipa, or în preliminariile unei stări de deschidere, e nevoie de setare a unui prag de jos cât de cât clar de propicitate și periculozitate al posibilelor demersuri.

Tu? Când te-ai abătut ultima oară din drumul rutinei?

Cât de utilă ți-a fost această informație?
19
1
3

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Oratorica online