...

Căutare avansată

Ce obligații au angajatorii față de angajați pe timp de caniculă

19-06-2019 Ce spune Legea
...

Dacă-ți simți potențialul filosofic dur limitat de o forță nevăzută, dacă simți cum limba ți se strecoară, ușor, necontrolat, afară, printre buze, într-un colț de gură, dacă ești convins că ai avut în viața asta, măcar o dată, o privire mai focalizată și mai inteligentă decât în acest moment, am pentru tine trei posibile verdicte:

  1. Nu știi la BAC.
  2. E ereditar.
  3. E caniculă.

În eventualitatea primelor două, pot doar să te compătimesc neputincios. În treilea caz pot fi chiar empatic. Suntem într-o barcă.

Și parcă nu se mai termină, nu? Invocăm paparude, alea vin ca nebunele cu grindină și vânt puternic, după care e din nou sufocant. Și, colac peste pupăză profesională, mai trebuie să și muncești în condițiile astea.

Unde-i dreptatea?! Ei bine, parțial în Codul Muncii. În articolul 225 se spune că statul garantează salariaților apărarea dreptului la o muncă ce corespunde cerințelor de sănătate și securitate în muncă, iar angajatorii, în baza legii securității și sănătății în muncă, sunt obligați să ia măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății lucrătorului.

Cam vag, așa-i? De acord.

Ne sar totuși, în ajutor, din direcția Inspectoratului de Stat al Muncii, câteva precizări – nici ele mama exactității, dar oricum puțin mai clare – care se referă la necesitatea întreprinderii unui șir de acțiuni în condiții de caniculă:

- reducerea duratei timpului de muncă a lucrătorului, care desfășoară activitate sub acțiunea directă a razelor solare;

- organizarea pauzelor de recreare, alternarea perioadelor de lucru cu cele de repaos în locuri umbrite;

- măsuri de adaptare a condițiilor de muncă la un mediu favorabil în orele de maximă temperatură.

Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor expuşi la riscurile termice în perioada caniculară este necesară dotarea acestora cu: 

- echipament de protecţie adecvat (protejarea capului, corpului); 

- apă potabilă, de la doi la patru litri pentru fiecare persoană pe durata unui schimb de muncă; 

- spaţii umbrite sau încăperi cu temperaturi confortabile pentru restabilirea balanţei termice;

- trusă medicală cu medicamente adecvate;

- examene medicale;

- asistenţă medicală după caz;

- mijloace de comunicaţie. 

Citat încheiat.

Canicula, însă, este șmecheră. Șmecheră și descurcăreață. Asta e ca duhoarea stației de epurare dezafectate de lângă Chișinău, te găsește oriunde, afară, în casă, la birou, iar munca de birou pe vreme de caniculă vine și ea cu rigorile ei.

Pe lângă necesarul de hidratare, ventilare și răcorire care trebuie să fie asigurat de angajator, există și o serie de recomandări medicale, întru sănătate și confort și prevenire a leșinului sau a oricărui alt gen de deconectare sau disfuncționalitate.

Una ar fi evitarea contrastelor bruște de temperatură, unele îmbrățișate cu drag de transpirații și însetații care optează pentru temperaturi de interior cu multe grade mai mici decât cele de afară. Riscul în acest caz, pe lângă expunerea efectivă la curenții de aer rece care ar putea genera dereglări și disconfort, este vasodilatația (dilatarea vaselor sangvine) subîntinsă de nevoia organismului de a ceda căldură, proces însoțit de o scădere bruscă a tensiunii arteriale.

De altfel, Organizația Mondială a Sănătății recomandă o temperatură a interiorului între 18 și 24 de grade Celsius. Pe timp de caniculă, totuși, este de preferat o temperatură a biroului de minimum 24 de grade, anume pentru a fi evitate contrastele periculoase.

Mie mi-a plăcut în mod special un punct din același articol 225 al Codului Muncii, care spune următoarele:

„Refuzul salariatului de a presta munca în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa ori sănătatea sa din cauza nerespectării cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă sau de a presta munca în condiţii grele, vătămătoare şi/sau periculoase ce nu sînt prevăzute în contractul individual de muncă nu atrage răspunderea disciplinară”.

Utilizarea corectă a acestei secvențe de text presupune, dacă te uiți atent, un grad înalt de moralitate atât din partea angajatului, cât și din partea angajatorului. Moralitate și responsabilitate. Angajatul, pe de o parte, poate minți și invoca boli de la grave la mortale pentru a se eschiva de la muncă pretinzând că are parte de condiții sufocante. Pe de altă parte, angajatorul fioros poate mereu pretinde că biroul este un mediu perfect pentru lucru perfect, în numele prezenței unui șef perfect acolo. Mi-ar plăcea să-i văd pe ăștia doi întâlnindu-se, de fapt... în celelalte cazuri, însă, pot fi operate abuzuri de ambele părți. E nevoie, așadar, de moralitate pentru a-ți înfrâna impulsul poate altfel firesc de a-ți minimiza efortul, or aici îmi amintesc de zicala „e cu adevărat bun omul care a avut ocazia să fie rău și n-a fost”... sau ceva de genul ăsta.

Ai grijă, așadar, de principiile care-ți guvernează munca. Jobs.diez e aici oricând pentru consultări, idei și dulci tratate etico-filosofice.

O zi frumoasă!


Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu