...

Căutare avansată

Bad boss, bad (slap, fleoșc)!

19-07-2019 Diversitate
...

Azi am fost un angajator rău și nesăbuit.

Mi-am exploatat mașina de spălat, am pus-o în slujba lăcomiei mele igienice ca după zece minute să stau aproape îngenuncheat în fața ei și s-o rog să reziste. Aparent pusesem prea multe chestii dinolo de hublou și mașina scotea un huruit îndurerat la rotațiile rapide.

În timp ce vorbeam cu ea, susținând-o moral, calculam în alt colț de minte cât ar trebui să scot de pe card pentru ca să-mi iau alta de-un caz de ceva. Scenariile au început să se deruleze și  deznodămintele erau proaste toate ca unul. Nu-mi rămânea decât să stau umil, s-o țin din părți – ea efectiv sălta la centrifugare – și s-o rog.

În timp ce mă îndeletniceam cu aceste acte matinale de demnitate, mi-a venit în minte o secvență dintr-un desen animat al copilăriei... o mamă cerea o cană cu apă, copiii erau toți la joacă, nimeni nu voia să-i dea apă, apoi ea la un moment dat se transformă în rândunică (la naiba, acum realizez, asta era o metaforă a morții...), zboară, iar copiii aleargă cu găleți de apă după ea, dar degeaba.

Aproape asta făceam eu azi. Și tot asta – sau uneori nici măcar atât – fac angajatorii când aduc la epuizare și saturație angajații care, într-un final, striviți de consecințele propriei permisivități și supuneri, decid să plece.

Ce este un angajator bun?

Cu siguranță este unul care nu abuzează de angajații competenți și muncitori în ideea de a scoate rezultate mari și imediate. Să-ți folosești autoritatea de șef așa cum folosesc agricultorii imbecili tonele de îngrășământ și nitrați doar ca să iasă ceva mult și repede, egalează în stupiditate practica scoaterii la vânzare a teritoriilor unei întreprinderi care, prin însuși caracterul activității sale, ar putea produce cu mult mai mulți bani pe termen lung, dacă ar fi rațional gestionată. Din nefericire, în Moldova avem mostre și de-un fel, și de altul, și de-al treilea.

În consecință, e firesc ca angajatorul bun să fie cel care nu pur și simplu stoarce resurse, pricepere și efort din angajat, ci îl face pe acesta din urmă să vrea să și le pună singur la contribuție, oferindu-i, așa cum sugerează Careertrend că ar trebui să facă un bun angajator, bunăvoință, protecție și un mediu de lucru plăcut.

Catalogul șanselor și beneficiilor pe care le oferă un angajator de calitate este completat de aceeași sursă:

  • Asigurări medicale.
  • Flexibilitate a orarului și modului de lucru.
  • Spațiu pentru creștere.
  • Asigurarea că însăși compania crește și se dezvoltă, astfel încât angajatul să se știe parte a unui mediu solid și de încredere.
  • Atitudine corectă, nediscreționară în materie de abordare și remunerare a angajatului.

Tot aici găsesc o idee care, înrădăcinată puternic în conștiință, cred că ar putea ajunge să ne absolve de frustrantul, ciudatul, dar totuși realul sentiment că angajarea e un beneficiu exclusiv pentru angajat, e aproape o favoare pe care angajatorul o face unui om, un act de milă și condescendență:

Nu doar angjatorul caută o persoană potrivită pentru companie. Angajatul trebuie, la rându-i, să creadă că jobul este bun pentru el.

Angajatorul, așadar, ar putea fi evaluat ca bun sau mai puțin bun nu doar în acord cu lista de mai sus, ci și în funcție de compatibilitatea sa cu temperamentul, idiosincraziile sau disponibilitatea afectivă, la urma urmei, a angajatului.

În vreme ce unora le place sau au nevoie să fie tutelați în permanență, pe mine personal, de exemplu, mă scoate din sărite când șeful își scoate organul șefic la vedere și vrea să-mi amintească sau să-mi demonstreze că este șef.

Ar trebui deci, ca, la angajare, ambii semnatari ai contractului să fie atenți și riguroși, astfel încât ecosistemul profesional să forfotească în spiritul simbiozei mai mult decât în cel al parazitării.

Pe tine, apropo, ce șef te enervează?


Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Job Premium