...

Căutare avansată

1 mai și năravuri muncitorești

01-05-2020 Diversitate
...

Grătarul de 1 mai înCovidat ar fi un test de sinceritate.

Ar trebui, din toți amicii cu care ieși, să-ți alegi maximum doi oameni, la care ții cel mai mult și să te asociezi cu ei, formând mini-pâlcul de sărbătoare de maximum trei oameni.

Bre tovarăși!

De ziua muncii – care, apropo, nu e sărbătoare comunistă, ci își are originea în Chicago-ul anului 1886, când muncitorii au ieșit să ceară o zi de muncă nu mai lungă de opt ore, lucru care, în zilele care au urmat, a luat forma revoltelor de stradă lăsate cu victime, dar care, într-un final, s-a soldat cu roșu în calendarul generațiilor care au urmat – facem un mic portofoliu – emoțional și situațional – al muncitorului.

Astăzi aducem un omagiu celor opt ore (nu mai mult, că dacă e mai mult, poți reclama abuz și exploatare) care, cu bune și cu rele, ne umplu viața:

  • Prima zi de muncă! ...aia când, îmbrăcat, aranjat, zâmbitor, optimist, însetat de viață si, aparent, și de muncă, intri în oficiu, spre înțelegerea blândă a colegilor care prezic că entuziasmul n-o să te țină prea mult;
  • Primul salariu! ...cel în așteptarea căruia, mai ales dacă l-ai negociat prost, te întrebi da’ oare merită?;
  • Toate celelalte salarii care, știind că trebuie să vină, parcă îți fac ziua mai tolerabilă, dacă nu chiar mai bună;
  • Satisfacția aia de Super Mario care a trecut de toate limbile de foc din prima încercare, din ziua în care ai finalizat un proiect sau o însărcinare dificilă și sentimentul de utilitate care te cuprinde după;
  • Disputele cu șeful care pare să vrea să facă abuz de putere;
  • Disputele cu angajatul (schimbăm perspectiva) care pare să vrea s-o facă pe rebelul;
  • O surprinzătoare mână de ajutor pe care o primești de la un coleg la care te uiți poate inițial suspicios că vrea ceva de la tine, după care înțelegi că poate totuși există oameni bine intenționați în lumea asta. Sau poate că totuși a vrut ceva de la tine;
  • Un gest frumos, un prânz împărțit, un ceai făcut de cineva dintre colegi și zâmbetul recunoscător care ți se lățește pe față;
  • Un deget plasat pe ceva ce pare o denivelare a scaunului, dar care e atât de suspectă, încât verifici și vezi că de fapt e o gumă de mestecat;
  • Mica îndrăgostire de cineva de la birou și toate glumele mai mult sau mai puțin idioate menite să-i atragă atenția, și felul care doar tu crezi că-i subtil, în care verifici dacă respectivul reacționează sau nu;
  • Emoția cererii de mărire de salariu și ROGVAIV-ul rezultat al tenului tău;
  • Bârfa colegială, cu personaje multiple și scenarii fantastice.
  • Ședințele;
  • Mulțumesc-ul care te face să înțelegi că lucrul tău contează și, de fapt, dacă-ți faci lucrul bine, chiar poți schimba ceva;

Dacă e să ne gândim puțin, noi petrecem o atât de mare parte din viață la lucru sau lucrând (astea două nefiind mereu sinonime), încât ar fi o mare nesăbuință să ne vedem jobul doar ca pe o povară sau ca pe o anomalie amputabilă a puterii noastre de satisfacție, fiind zilnic niște smiorcăieli ambulante.

Suntem mai mult de atât.

Muncă demnă, amice, îți dorim.

Cât de utilă ți-a fost această informație?
3
0
0

Catalin Ungureanu
Autor: Catalin Ungureanu

Oratorica online